Personajul...

Cine suntem noi?

In aceasta investigatie interioara vom vedea ca noi nu suntem corpul fizic, nici cel astral, nici cel mental, nici cel cauzal...

Daca vom ajunge la capatul investigatiei vom realiza ca noi suntem spiritul nostru, scanteia din Dumnezeu si care este una cu El.

Aceasta scanteie este dincolo de dualitate, dincolo de forma.

Forma este optionala.

Ingerii au posibilitatea sa isi materializeze si trup de femeie si trup de barbat.

Omul este un mecanism, un vehicul al Spiritului.

Un mecanism desavarsit.

Niciodata stiinta nu va putea sa realizeze un mecanism, un robot atat de desavarsit.

Mecanismul este atat de desavarsit incat, rupandu-se de Dumnezeu crede ca are o existenta autonoma.

In interiorul mecaniscmului exista un asa numit simt al eului, ahamkara in sanscrita.

Adica tu te percepi pe tine intru-un anume fel, tu cand te gandesti la tine crezi ca esti ceva anume. Simtul eului se cheama asta.

Numai ca acest eu nu este adevaratul tau Sine, este doar o fantoma...

Ei bine, noi ca spirite luam in posesie marele si desavarsitul vehicul numit OM.

Aici totul e complex.

Daca nu esti atent omul o ia singur pe aratura, e mai desavarsit decat orice robot am putea imagina.

Datorita originii sale, Omul se poate crede chiar Dumnezeu.

Ei bine, semnul ca lucrurile au scapat de sub control este… orgoliul.

Dumnezeu nu are orgoliu, El e Spirit, e Sursa, Desavarsirea.

Asadar vehiculul este pentru Spirit si nu spiritul pentru vehicul.

De ce spun cei iluminati, cei eliberati, cei mantuiti, ca lumea doarme sau ca e moarta?

Iisus I-a numit morti pe toti aceia care nu il cauta pe Dumnezeu.

Orice fiinta in care spiritul nu manifesta dorinta de cunoastere si de mantuire este un mecanism, un robot, un mic zombie sau, un animal complex.

Divinitatea , sfintenia apar numai dupa ce Dumnezeu se manifesta in acel vehicul.

Spiritul, Dumnezeu trebuie sa fie la conducerea fiintei noastre, altfel suntem exact ca intr-un joc pe calculator in care personajul incepe sa ia singur decizii…

Ahamkara, falsul nostru eu, este asemenea unui personaj dintr-un joc foarte maiastru, un joc creat de Dumnezeu, personaj care s-a pierdut de Creator si face el de capul lui tot felul de lucruri.

Trezirea inseamna regasirea Sursei.

Omul il gaseste pe Dumnezeu si isi zice, Bai, esti nebun, ce fac eu aici? Cine sunt eu?

M-am ratacit in Maya, in iluzia macrocosmica…

Cine sunt eu, cine sunt eu…? :)