Puteti sa va abonati si voi la newsletter la editura For You, veti primi zilnic cate un mail sau doua cu tot felul de lucruri, informatii sau anunturi frumoase. In partea dreapta a paginii, sus, aveti un buton : Abonare
Astazi iata ce poezie minunata si atat de inspirata am primit.
Inainte de a deschide am simtit in partea dreapta, sus, a fruntii, o mica intepatura. M-am gandit la spin… Surpriza a fost ca dupa ce am deschis am gasit poza lui Iisus cu coroana de spini…
Un semn ca Iisus ma asteapta cu suferinta pe care I-am promis ca o voi experimenta…
Un semn ca le stie pe toate, ca ne insoteste in toate, ca e aproape…
Ce poate fi mai minunat decat asta, sa stii ca pasesti cu El, cu marele Iisus, sa stii ca te asteapta cu Iubirea si cu suferintele Lui, cu dumnezeirea Lui sa le imparta si cu tine...
Spinul a fost bland ca o mangaiere ce parca spunea, nu vreau sa suferi, dar daca tu vrei am sa iti daruiesc acest dar...
"Du-ma fericire in sus, si izbeste-mi tampla de stele... "
AM CAUTAT IUBIREA .....
de Costache Ioanid (1912 - 1987) a fost unul dintre cei mai cunoscuți poeți creștini romani, atat in Romania cat și in strainatate)
Am cautat iubirea ca pe-o cetate sfanta
ca pe un cer de cantec in lumea de dureri.
Am dat navala-n lume spre tot ce ochiu-ncanta.
Si-am intalnit durerea. Dar cerul nicaieri.
Am cautat iubirea ca patrie voioasa
ca pe-un pamant edenic de pace troienit,
sa spun odata clipei: "Ramai, esti prea frumoasa!"
Si-am strabatut pamantul, dar pace n-am gasit.
Am cautat iubirea ca pe un cer al firii.
Si-am vrut sa-i ies in cale cu ramuri de finic,
sa sorb din cupa lumii nectarul fericirii.
Si-am spart in tandari cupa, caci n-am gasit nimic.
Am cautat zadarnic. Dar intr-o primavara,
am intalnit in cale deodata un drumet.
Pe umerii Lui trudnici purta o grea povara,
o sarcina de zdrente si cioburi fara pret.
Trecea pe-o cararuie intampinand batjocuri,
lasand sa-i rupa cainii din haina cate-un fald.
Urca pe colti de stanca. Si-n urma Lui, pe-alocuri,
vedeai pe piatra rece sclipiri de sange cald.
Si totusi in privire avea un cer de taina
cum n-am vazut in lume in ochii nimanui.
Si-am vrut sa-i smulg povara. Dar am cazut cu spaima,
caci mult prea grea era povara Lui.
M-am ridicat degraba si L-am ajuns din urma
sa aflu ce comoara in sarcina a strans.
Dar am simtit ca viata ca de-un prapad se curma,
cand am privit prin zdrente cutremurat de plans.
Caci se vedea-n comoara un clocot ca de cloaca,
un clocotit de drojdii, un spumeg de scursuri.
Tot ce-i murdar si putred in lumea asta-ntreaga
vuia strivind grumazul sarmanei Lui fapturi.
-Dar unde duci straine povara Ta ciudata,
povara de osanda sub care-atat Te-apleci?
am intrebat drumetul. Si El mi-a spus in soapta:
-Spre apele uitarii, ca s-o arunc pe veci...
-Dar tu, vorbi strainul, urcand incet privirea,
dar tu pe cine cauti innourat si crunt?
-Eu... am soptit in sila, eu... cautam iubirea...
-Iubirea? ... fu raspunsul strainului. Eu sunt...
.jpg)
Si cine ajunge la iubire, Îl gaseste pe EL.
RăspundețiȘtergere@};-
Poezia e splendida...
inspirata parca de Însusi Isus.
Multumesc, Îngere!
Da, si eu am simtit la fel.
RăspundețiȘtergereE minunat, e o minune sa avem o prieten atat de mare si de bun, atat de maiestuos si de profund, un stalp asa mare in Imparatia lui Dumnezeu.
E minunat sa fim bagati in seama de Iisus, e o adevarata minune!
Da si eu iti multumesc, orice perceptie directa a lui Iisus, orice intelegere a Lui imi produce mare bucurie...
Este ca si cand am fi gasit o comoara mare uriasa, si nu mai stim ce sa luam in maini mai intai, aur, lanturi, diamante...
Am descoperit o comoara intr-o aventura fara egal...:)
Un munte de aur plin de izvoare din care curge aur! :)
44.Asemenea este împărăţia cerurilor cu o comoară ascunsă în ţarină, pe care, găsind-o un om, a ascuns-o, şi de bucuria ei se duce şi vinde tot ce are şi cumpără ţarina aceea.
45.Iarăşi asemenea este împărăţia cerurilor cu un neguţător care caută mărgăritare bune.
46.Şi aflând un mărgăritar de mult preţ, s-a dus, a vândut toate câte avea şi l-a cumpărat.
47.Asemenea este iarăşi împărăţia cerurilor cu un năvod aruncat în mare şi care adună tot felul de peşti.
48.Iar când s-a umplut, l-au tras pescarii la mal şi, şezând, au ales în vase pe cei buni, iar pe cei răi i-au aruncat afară.
49.Aşa va fi la sfârşitul veacului: vor ieşi îngerii şi vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor drepţi.
50.Şi îi vor arunca în cuptorul cel de foc; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.
51.Înţeles-aţi toate acestea? Zis-au Lui: Da, Doamne.
52.Iar El le-a zis: De aceea, orice cărturar cu învăţătură despre împărăţia cerurilor este asemenea unui om gospodar, care scoate din vistieria sa noi şi vechi. Matei 13
:) Iisus a vorbit despre Împaratia Cerurilor pe întelesul oamenilor de atunci;
RăspundețiȘtergereOare cum ar descrie-o pentru noi, cei de acum?!
Eu ştiu: nu s-ar mai deranja sa descrie nimic,
Acum le va arăta cum arată si ce este această Împaratie a Iubirii pe Pamant.
@};-
Nu cred ca e asa mare diferenta. Un intrerupator electric si o masina cu motorina nu schimba prea mult lucrurile, suntem aproape aceeiasi.
RăspundețiȘtergereSplendoarea lui Dumnezeu e aceeiasi.
Nu ma simt cu nimic superior lui Moise sau lui Petru sau lui Pavel.
Faptul ca ei mergeau calare si eu cu masina e o diferenta mult prea mica.
Cred ca toate parabolele raman adevarate, contemporane adica.
Omul superior ramane superior si calare si pe jos.
Si sa nu uitam ca unii dintre apostoli au fost prin cer, au vorbit cu ingerii si cu fiinte de pe alte planete… Iisus a intermediat acest dialog…
Nu este nimic care noi sa stim si cei din apropierea lui Iisus sa nu fi stiut, desigur lucrurile au ramas nerevelate pentru cei multi, dar stiau tot, inclusive faptul ca la poalele Himalayei s-a pastrat un filon din traditia spirituala patriarhala, din tehnicile revelate de ingeri marilor patriarhi…
Evolutia tehnica nu este majora, diferentele sunt minore.
Comunicam mai repede, aproape instantaneu, in rest lucrurile sunt la fel.
Si inca mi-e teama ca oamenii educati de atunci erau superiori celor educati de acum…
Exact asa cum am vorbit si vorbesc eu ar vorbi celor de azi...:)
Nu vorbesc de superioritate, ci de o constientizare mai mare, poate.
RăspundețiȘtergereO deschidere sufleteasca înspre divin.. înspre iubire.
Nu ar fi rau sa fie asa...
RăspundețiȘtergereAcesta este inceputul.
Trebuie sa ne desavarsim apoi in iubire, ascultare, umilinta, abandon in fata lui Dumnezeu...
Cei mari si-au deschis bratele si portile catre noi, trebuie sa profitam si sa ne facem temele...
Trebuie sa pregatim ofrande placute lui Dumnezeu...
Iar cand Dumnezeu se prezinta ca Invatator sau profesor cea mai buna si palcuta ofranda este invatarea lectiei...
Ca de obicei profetii striga pe la porti dar nu sunt luati in seama.
Tot ce spun este bun, spre uluirea multora absolut tot ce spun este bun si mai bine le-ar fi lor daca ar abandona tot ce stiu si tot ce au si m-ar urma si asculta decat sa ramana in ale lor.
Nu exista nici unul caruia sa ii fie mai bine spiritual in ale lui decat in ale mele pentru ca nu dau sfaturi de la mine ci de sus, de deasupra.
Nici cel dintai dintre calugari si nici cel mai smerit preot si inca multi dintre cei din cer, mare bine le-ar fi fost multora renumiti din biserici sa stie si sa cunoasca ceea ce spun.
Nu exista nici unul care sa nu ajunga la cuvintele mele desi eu sunt cel din urma si ei cei dintai.
Poate Dumnezeu se va milostivi de ei dar asta nu inseamna ca nu am avut dreptate in tot ce am spus.
Stiu ca pentru multi ar fi de neconceput, dar nu am dreptate numai partial ci total.
Chiar si cand ei ar baga mana in foc ca nu am dreptate, mai ales atunci am dreptate...
Si spun tuturor ca chiar si daca nu as avea dreptate Dumnezeu in desavarsirea Lui ar intoarce lucrurile in asa fel incat sa am dreptate...
Pentru ca nu Omul este facut pentru lege ci legea pentru Om.
Si nu Spiritul pentru Creatie ci Creatia pentru Spirit.
Asa si cei mai de jos fata de cei mai de sus si mai ales asa planetele pentru sori si sorii pentru centrul galaxiei si galaxiile pentru centrul lor si tot asa.
Si Dumnezeu ma tot incarca cu pacatele tuturor celor care i-am intalnit si ii voi intalni, ca sa le inteleg , sa le cunosc si poate chiar sa le ard si ispasesc...
Pentru ca multi cu pacate ingrozitoare se vor mantui datorita fie naivitatii si unei anumite puritati, o anumita inconstienta, in savarsirea pacatelor, iar multi cu pacate de mii de ori mai mici dar care sunt foarte ingamfati si orbiti de orgoliul ca fac parte dintr-o biserica sau alta nu se vor mantui.
Ei se pazesc bine de pacatele mari dar nu vad cum s-a furisat in sufletul lor o mandrie si un mare dispret pentru celelalte biserici si religii.
Daca exista umilinta si ascultare, Dumnezeu sufla peste pacate si dispar, dar unde exista orgoliu religios, intreaga asa zisa stiinta bisericeasca a acestora se va intoarce impotriva lor si nimic nu ii va putea scoate din bisericile lor ca sa ii ridice spre cer deoarece vor alunga pe toti cei care ii vor chema...
Acestea sunt fecioarele fara untdelemn care in loc de acesta au numai fariseism si ura...
De aceea inca mai spun si inca mai zic ca ortodocsii vor fi trimisi sa spele picioarele "sectantilor " daca vor vrea sa urce in Imparatia lui Dumnezeu...
Fiti vigilenti, Dumnezeu tot vine pe la voi, coordonati-va credinta cu actiunile si incetati sa mai spuneti ca aproapele vostru desigur ca nu poate sa fie din alta biserica sau religie...
V-am tot avertizat, cat se poate de direct.
Cand vei da tuturor dreptate,
RăspundețiȘtergeredreptatea va fi de partea ta.
In lumea cea noua, judecata nu-si are loc.
Doar Iubirea. :)
Nimeni nu e desavarsit, decat El.
Iar El este Iubirea...
Aceeasi care este in mine, in tine, in fiecare...
Intr-o zi, Iubirea va scalda acest pamant in lumina.
Acea zi nu e departe.
@];-
Eu inteleg ce zici tu dar eu stiu ce inseamna sa nu iti strige cineva in ureche adevarul in marile intersectii ale vietii.
RăspundețiȘtergereIar dreptate au numai cei care sunt la unison cu dumnezeu :)
Ba inca oamenii sunt atat de indaratnici si impietriti ca dumnezeu trebuie sa aprinda focuri sa declanseze incendii sa puna sirene si sa aduca sfarsitul lumii ca sa ii trezeasca din ale lor…
Numai sfarsitul ii poate opri intr-adevar din ale lor, numai un astfel de sfarsit al lumii poate innoi lumea...
Oamenii atat se joaca cu focul, cu bombele, cu pustile, cu obuzele, cu artificiile, ca de data asta isi vor da foc singuri...
Krma nu poate fi arsa decat in doua feluri, prin Iubire sau prin Judecata.
Prin Iubire adica Iubirea ne-a sters pacatele prin sacrificiu si noi nu trebuie decat sa o urmam si sa o ascultam iar prin Judecata, simplu, actiunile noastre se intorc la noi si noi trebuie sa le suportam...
Toate se vor intoarce, sabiile ridicate, bombele aruncate...
Numai cei care se vor abandona Iubirii, renuntand la ei insisi si facand voia ei pot sa scape de Judecata...
Asta e o altfel de moarte ce duce la viata, o renastere...