Bhagavad-gita - Cartea intaia numita Descumpanirea lui Arjuna

Astazi incepem sa comentam impreuna una din cele mai cunoscute scripturi ale umanitatii: Bhagavad-gita sau Cantecul Domnului, mesajul spiritual ce vine de la Dumnezeu prin marele sau avatar Krishna.

Bhagavad-gita are 18 capitole sau carti. Face parte din marea epopee hindusa Mahabharata si contine dialogul dintre printul Arjuna, ce se afla pe campul de lupta inaintea de inceperea razboiului Kurusetra, si marele Krishna. 

Deoarece de partea cealalta, in cealalta tabara sunt prietenii si rudele lui Arjuna, razboiul ducandu-se pentru obtinerea conducerii imperiului de atunci, Arjuna se arata a fi descumpanit si avand unele dileme morale si astfel cere sfatul si ajutorul Domnului.

Cartea este strabatuta de un mare lirism, evident chiar si atunci cand abordeaza teme tehnice, avand structura si caracterul unui poem, fiind chiar si cantata asa cum si Evanghelia este cantata in biserici… 

In primul capitol numit Descumpanirea lui Arjuna avem descrirea celor doua osti si a liderilor precum si a capeteniilor si preietenilor lui Arjuna care se situau de aceasta data de cealalata parte a baricadei.

Arjuna isi arata admiratia vadita dar si compasiunea fata de rudele si prietenii sai.

Cartea ne dezvaluie acest spectacol grandios al unei batalii mitice, carele de lupta, armele celor mai viteji sau mai batrani dintre luptatori, sunetele de lupta care anunta inceputul apropiat, sunete ce sunt auzite din scoicile, tobele mari sau mici, trompetele mari… Strabunul cel voinic si viteaz da un racnet de lupta, puternic ca un leu, sufla in scoica…

Capeteniile toate suna in scoicile lor anuntandu-si prezenta si dorinta de a incepe lupta.

Personajele sunt descries admirativ, la superlativ, hiperbolic: Kashi este marele arcas, Shikhandin este marele razboinic, Satyaki este neinvins, Saubhadra este regele cel cu bratul mare.

Toti acesti viteji capitani “faceau sa sune scoica sa."

19. Sunetul tumultos a sfasiat inimile celor ai lui Dhritarashtra, facand sa rasune cerul si pamantul.

Imaginea este cu totul deosebita iar tulburarea sufletului printului Arjuna, care doreste sa contemple imaginea celor doua armate chiar din mijlocul lor, este descrisa in mod foarte plastic: 

26. Fiul lui Pritha zari atunci cum stateau in ambele parti osti, parinti, strabuni, invatatori, unchi, frati, copii, nepoti si ortaci si prieteni.

27. Fiul lui Kunti vazandu-si toate rudele aliniate, in descumpanire, vorbi indurerat:

Arjuna a spus:

28. Privindu-mi neamul, o Krishna,, adunat dornic de a se bate, mi se inmoaie pricioarele, gura mi se usuca,

29. Prin trup imi trece un fior, mi se ridica parul, arcul Gandiva imi scapa din mana si pielea imi arde;

30. Nu ma pot tine pe picioare, mintea mi se risipeste, iar semnele o Kesava, le vad potrivnice;

Aceasta descriere este cu totul exemplificativa deoarece orice razboi s-ar purta pe acest pamant, cu totii suntem rude si frati, cu totii suntem unii altora prieteni, strabuni sau nepoti, unchi sau copii… 

Avem asadar lupta primordiala, o lupta universala, lupta la care putem sa reducem orice lupta sau razboi…

Il descoperim pe printul Arjuna ca o fiinta sensibila , evoluata, superioara, plina de intelegere si compasiune :

31. Si nu vad la ce-ar fi bun sa-mi ucid rudele in batalie; nu doresc izbanda, o Krishna, nici domnia si nici placerile.

32. La ce ne este buna domnia, o Govinda, la ce ne sunt bune bucuriile sau chiar viata?

Aceasta prima carte contine descrierea discipolului copt, pregatit pentru a-si intalni Maestrul, pregatit pentru a-l intalni pe Dumnezeu. 

Inima lui Arjuna este plina de iubire pentru cei impotriva carora trebuie sa lupte:

33. Cei pentru care dorim domnia, bucuriile si placerile, iata-I, stand gata de lupta, renuntand la viata si la avutii;

34. Invatatori, parinti, fii, precum si bunici, unchi, socri, nepoti, cumnati si rubedenii,

35. Pe acestia nu vreau sa-i omor, de-ar fi sa ma omoare ei, o Madhusudana, nici pentru domnia celor trei lumi; darmite pentru cea a pamantului? 

Arjuna cuprins de mila si compasiune in mijlocul campului de lupta, luand apararea celor pe care trebuia sa ii ucida, reprezinta un tablou unic, de neuitat ce va insoti in eternitate istoria spirituala a acestei lumi si a celor care vor trai etern. 

Primul verset din capitolul al doilea sintetizeaza cel mai bine starea printului Arjuna :

Sanjaya a spus:

1. Acestuia cuprins de mila, cu ochii tulburati si plini de lacrimi, descumpanit, Madhusudana ii spuse aceste vorbe...

Arjuna este intr-adevar cu ochii plini de lacrimi si sfarsitul primului capitol ne arata ce anume ii declanseaza aceasta disperare a compasiunii :

36. Ce bucurie am avea, o Janardana, ucigandu-I pe cei ai lui Dhritarashtra? Pacatul ar cadea pe noi, ucigand acesti nelegiuiti inarmati.

37. De aceea noi nu putem ucide pe cei ai lui Dhritarashtra, care ne sunt rude; ucigandu-ne rudele, cum am putea fi fericiti, o Madhava?

A se vedea ca Madhusuna sau Janardana, Madhava precum si altele, nu sunt altceva decat tot epitete ale lui Krishna, asa cum fiul lui Prita sau fiul lui Kunti desemneaza tot pe Arjuna.

38. Chiar daca acestia nu vad, cu mintea prada pasiunilor, pacatul de a-ti distruge familia si pacatul de a ataca prietenul,

39. Cum sa nu stim noi sa ne oprim de la acest pacat, o Janardana, noi care cunoastem ce-i pacatul de a-ti distruge familia?

Sa amintim, Krishna era Cel care conducea carul de lupta al printului Arjuna…

Discursul de lamentare al lui Arjuna culmineaza si se incheie odata cu sfarsitul primului capitol:
40. Familia fiind distrusa, pier Legile eterne ale familiei; pierind Legea, faradelegea pune stapanire pe intreaga familie.

41. Cand stapaneste faradelegea, o Krishna, femeile se depraveaza; depravarea femeilor, o Varshineya, duce la amestecul castelor.

42. Acest amestec aduce infernul, nu numai pentru cel ce-si ucide familia, dar chiar pentru familie: strabunii lipsiti de ritul turtelor(pinda) si al apei cad in infern.

43. Prin aceste pacate ale celor care isi ucid familia, care produc amestecul castelor, sunt rasturnate legile eterne ale castei si ale familiei.

44. Celor care strica legile familiei, o Janardana, infernul le este lacasul oranduit; asa am aflat.

45. Vai, eram hotarati sa facem un mare pacat cand ne pregateam sa ne ucidem familia de dragul placerilor si al domniei.

46. Mi-ar fi mai bine daca, fara sa ma opun, si neinarmat, cei ai lui Dhritarashtra m-ar ucide cu arma in mana.

Sanjaya a spus:

47.Vorbind astfel, Arjuna, in plina batalie, s-a asezat in car, lasand sa-i cada arcul si sagetile, cu inima cuprinsa de mahnire.  

Dar ce ii va raspunde marele Krishna si cum il va incuraja oare?

Vom vedea in capitolele urmatoare…

Bhagavad Gita in romana