Bhagavad-Gita - Cartea a doua numita Yoga Discriminarii

Printul Arjuna era un razboinic. Altfel spus misiunea lui era sa isi apere tara, era un luptator. 

Actiunea din Bhagavad gita este simultana multor actiuni ale vechiului testament.

Sa ne amintim de Ilie care spinteca cu mana lui anumiti dusmani…

Este timpul luptei cu sabia.

Asa cum noi astazi luptam pentru drepturile umanitatii, ale neamului, cu protest in strada sau votand, in acele vremuri, timp de mii de ani, drepturile se aparau cu sabia pe campul de lupta.

Si nu numai drepturile, ci chiar si spiritualitatea.

Asadar Domnul se adreseaza unul luptator.

Sa ne imaginam ca pe Decebal l-ar fi cuprins compasiunea pentru romanii care incercau sa ii cucereasca tara.

Ca luptatori in campul de batalie nu trebuie sa ne gandim ca cel caruia urmeaza sa ii retezam capul ne este ruda, sau ca are copii, sau sotie. 

Atat Krishna cat si Ilie sunt sustinuti de doua din cele mai teribile energii ale lui Dumnezeu.

Ilie chiar de Mania lui Dumnezeu, puterea fulgerului si a tunetelor, iar Krishna de Mama Kali, Timpul necrutator pentru cei nedrepti si necredinciosi, Judecata ce vine prin timp.

Amandoua aceste mari puteri ceresti sunt descrise ca purtand intr-una din maini o secure cu care reteaza capul  necredinciosilor si a celor rai si pacatosi…
Ba mai au la gat sau la brau si coliere din craniile acestora invinsi pe campul de bataalie…

Primele cuvinte ale marii intrupari pentru  printul arjuna sunt versetele doi si trei din cartea a doua numita Yoga discriminarii.

Domnul Krishna este un mare luptator, este cel care conduce carul de lupta al printului Arjuna, luptator si el si ii adreseaza aceasta intrebare fireasca. 

Doi mari razboinici poarta cea mai mareata discutie filozofica si teologica ce s-a purtat vreodata pe un camp de lupta…

Observam cuvintele pline de dragoste ale Domnului pentru cel care ii este asemenea unui copil si asemenea unui frate:

2. De unde aceasta disperare ce te cuprinde in clipa incercarii, o Arjuna, demna doar de unul ce nu-I nobil, care nu-ti deschide cerul si iti strica faima?

Asa graita Dumnezeu….

Inca din primele cuvinte Krishna ii reveleaza lui Arjuna ca se afla intr-un moment al incercarii.

El nu este nici doica si nici moasa, ci este un mare print si luptator, este un mare nobil.

3.Fii fara slabiciune, fiu al lui Prtha, aceasta nu ti se potriveste; gonind din inima josnica slabiciune, ridica-te, o tu care-ti distrugi dusmanii.

Care este primul sfat al Domnului, primul sfat pe care I-l da marelui print, marelui barbat:

Fii fara slabiciune!

Ce spune Domnul si prin Ilie si prin Krishna? 

Domnul spune ca nu este strain de spintecarea dusmanilor cu sabia, de decapitarea lor, de toate luptele sangeroase care ne sunt relatate in vechiul testament.

Domnul spune, nu eu stiu asta, Luptati, fiti  viteji, aceasta este marea incercare a planului fizic, a acestei lumi.

Trebuie sa aratati ca sunteti fara frica, fara slabiciune si ca sunteti detasati de viata corpului fizic.

Voi sunteti spiritul, trupul fizic este doar un vehicul.

Domnul Krishna ii arata ca atitudinea lui Arjuna nu se potriveste celei unui luptator.

Fiecare avem diferite rosturi si misiuni in aceasta viata.

Unui soldat pe campul de lupta nu I se potriveste mila si compasiunea…

Ilie se duce personal sa ii omoare pe acei cazuti din gratia lui Dumnezeu.

Misiunea soldatului este sa lupte.

Este o misiune pe care I-o daruieste chiar Dumnezeu.

Granitele popoarelor, culturile,viata natiunilor s-au pastrat in acest timp al incercarii prin lupta pe campul de lupta.

Pana si crestinismul a izbandit prin astfel de lupte sangeroase, duse in numele Lui, ale Celui Etern.

Domnul ii aminteste lui Krishna cine este el, marele print si razboinic: cel care isi distruge dusmanii…

In lupta dusmanii trebuiesc distrusi…

Asa spune si Biblia , asa spune si Gita, si dupa Hristos tot asa s-a intamplat…

Atata timp cat exista armate si granite de aparat, atata timp cat exista dusmani, acestia se vor distruge reciproc sau cei care doreste Dumnezeu vor fi distrusi…

Arjuna nu este convins de aceea ii adduce lui Krishna aceleasi argumente: 

4. Cum voi trage cu sageata, o Madhusudana, in lupta cu Bhisma si Drona, cei demni de adorare, o tu care-ti invingi dusmanii?

5.Mai bine sa traiesc cersind in lume, decat sa-I ucid pe marii mei invatatori; ucigandu-I pe invatatori, chiar cand ravnesc la bogatie, as avea parted e hrana patata de sange.

Aici mai avem si viziunea lui Dumnezeu asupra lucrurilor in opozitie cu cea umana.

Aceasta este poveste lunga.

Stim ca Dumnezeu poate sa spuna, Lupta si distrugeti dusmanii sau, dimpotriva, iubeste-ti dusmanii.

Fiecare timp cu invatatura lui.

Si inca o mare lectie si eterna, totul depinde de prezenta si vointa lui Dumnezeu….

In prezenta lui Dumnezeu nu mai exista alta lege decat Dumnezeu insusi.

Prezenta Lui devine lege.

In prezenta lui Dumnezeu nu mai exista nici religie si nici biserica, Dumnezeu devine templul asa cum este si profetit pentru noua lume…

Vine lumea cea fara religii si temple deoarece Unicul templu , templul Etern se va revela lumii….

6. Nu stiu ce ar fi mai bine pentru noi, daca am invinge sau daca am fi invinsi; iata-I stand in fata noastra pe cei ai lui Dhritarashtra pe acre, ucigandu-I, n-am mao dori sa traim.

Din aceste versete desprindem o mare si profunda intelepciune, practic Krishna il uneste pe Arjuna cu Dumnezeu si cu voia Lui.

Krishna ii spune Copilul meu, astazi aici, pe acest camp de lupta etern, Eu te-am chemat sa lupti cu acestia, chiar daca iti sunt rude si prieteni.

Voia Mea este sa lupti, nu este acum timpul compasiunii…

7. Cu fiinta zdrobita de slabiciunea milei, te intreb, deoarece datoria imitulbura mintea; spune-mi deslusit ce este mai bine; sunt invatacelul tau, la tine vin, invata-ma!

8. caci nu vad ce-ar putea alunga supararea care imi seaca puterile, chair de-ar fi sa obtin domnia nemarginita si imbelsugata pe pamant sau stapanirea suprema a cerului.

Observam atitudinea corecta a printului Arjuna in fata Domnului: La tine vin, invata-ma! Sunt invatacelul(discipolul, ucenicul) tau, spune-mi deslusit ce este mai bine!

Observam cum prin fiecare verset, cum din intreg dialogul razbate iubirea eterna a lui Dumnezeu!

Pentru ca aici nu suntem in fata unui text oarecare , suntem in fata unei scripturi eterne, asa cum cuvintele lui Hristos vor ramane si cuvintele lui Krishna vor ramane...

Suntem in fata unei scripturi veche de trei sau aptru mii de ani ce a fost adorata si este adorata de miliarde si miliarde de suflete…

Domnul Krishna a aparut de mii de ani marilor sfinti calauzindu-i.

Copilul Krishna este chair mai celebru decat copilul Iisus in aparitiile si viziunile celor care il adora si il iubesc…

Acum urmeaza primul discurs consistent al lui Krishna ce se intinde pe zeci de versete.

Bhagavat a spus:

11. Ii plangi pe cei ce nu trebuie sa-I plangi si cuvantezi despre intelepciune, cei invatati nu-I plang nici pe cei vii, nici pe cei morti.

Domnul spune limpede ca cei de pe campul de lupta nu sunt de plans.

El Domnul I-a strans acolo si rostul lui Arjuna nu este sa-I planga. 

Domnul ii arata ca intelepciunea umana a lui Arjuna nu se pliaza pe intelepciunea cea eterna a lui Dumnezeu . 

Domnul Krishna, Domnul, Dumnezeu, nu numai ca stie bine tot trecutul celor de pe campul de lupta, dar le stie si viitorul.

Domnul stie ce se va  intampla cu sufletele lor.

El Domnul este cel care a aranjat aceasta batalie…

Acum urmeaza primul verset cu adevarat mistic, prima mare revelatie a Gitei:

12. N-a fost nici o vreme cand eu sa nu fi existat sau tu, sau printii acestia; la fel, noi nu vom inceta sa existam vreodata cu totii in viitor.

Domnul interfereaza in planul perceptiei omenesti a lui Arjuna si ii daruieste perceptia Sa divina…

Ce vorbesti Arjuna, spune Domnul, eu vad lucrurile altfel decat le vezi tu…

De aici de sus, de la Mine, lucrurile se vad altfel…

Nu vrei sa stii cum le vad Eu?

Eu privesc si vad ca voi ati existat din eternitate si veti exista in eternitate.

Voi nu va cunoasteti , voi nu stiti cine sunteti, voi va identificati cu trupurile voastre…

13. Precum cel intrupat in acest trup trece prin copilarie, tinerete si batranete, tot asa trece dupa moarte si in alt trup. Cel tare nu este tulburat de aceasta.

Este revelat un adevar coplesitor.

Ne este data o viziune mult mai vasta asupra existentelor noastre.

Asa cum noi privim la noi insine, la etapele vietii noastre la fel Domnul priveste existenta noastra in ansamblul ei cu toate existentele, trecute si viitoare…

El spune, Eu va vad si va cunosc pe voi, stiu ce ati fost in vietile trecute si stiu spre ce va calauzesc, stiu ce veti fi in cele viitoare…

Domnul il incurajeaza pe Arjuna, Nu te tulbura, Adevarul este mult mai vast, asculta lectia si ceea ce te invat.

14. Ccontactele simturilor cu material, o fiu al lui Kunti, sunt reci sau calde, placute sau dureroase, vin si se duc, sunt trecatoare; indura-le, o Bharata.

Indemnul este limpede, acelasi care vine si prin Iisus:

Voi sunteti mai mult decat trupurile voastre care pot sa sufere intr-o lupta sau alta… Detasati-va de trupurile voastre! 

15. Omul, pe care aceastea nu-l clatina, o tu cel puternic ca un taur printre oameni, care este acelasi la suferinta si bucurie, numai acela poate capata nemuririrea.

Ce ne spun si Krishna si Iisus?

Acelasi lucru. Ei spun, voi nu cunoasteti cum stau lucrurile, voi nu cunoasteti Adevarul… Viziunea voastra asupra lumii , asupra existentei, nu corespunde cu viziunea Mea spune Domnul.

Fiti tari, nu va lasati clatinati, influentati de cei care va vor viata trupului fizic, nu va lasati clatinati de suferinta, fiti egali la suferinta si bucurie!

Si acum Domnul incepe sa vorbeasca despre cele eterne, vorbeste de cele doua fete ale lui Dumnezeu, vorbeste de o profunzime a profunzimilor, una din cele mai adanci teme ale existentei: Dumnezeu sub cele doua aspecte ale Sale: Fiinta si Nefiinta!

Asa spune Domnul:

16. Nu exista existenta pentru Nefiinta si nici non existenta pentru Fiinta; hotarul lor este vazut de cel care cunoaste Adevarul.

Iata un verset cu adevarat care iti trezeste fiori, un verset etern, un verset care se poate compara cu cele mai mari sintagme paradigma  ale umanitatii rezistand acestei comparatii, cu To be or not to be, cu Eu sunt cel ce sunt! 

Este firesc sa fie asa deoarece ne aflam in fata unei scripturi autentice ce contine Cuvantul lui Dumnezeu! 

Acest verset 16 al celui de-al doilea capitol deja ne proiecteaza in Eternitate, in Absolut!

Brusc meditatia si atentia noastra se proiecteaza asupra marilor esente!

Cine poate sa inteleaga Fiinta? Sau Nefiinta?

Ni se spune ca acela care cunoaste Adevarul, vede hotarul dintre ele….

In continuare Domnul Krishna adduce prima marturie directa despre Cel etern.

17. Sa stii ca cel ce le-a desfasurat pe toate este nepieritor; nimeni nu poate adduce pieirea celui Neclintit.

Asadar Krishna il pune pe Arjuna in fata Absolutului, in fata Adevarului, si il intreba, despre ce vorbesti, nu stii despre ce vorbesti, rostul tau si vointa Mea este ca tu sa lupti in aceasta lupta.

18. Despre trupurile celui intrupat care este vesnic, nepieritor, de necunoscut, se spune ca au un sfarsit; de aceea lupta, o Bharata!

19. Cel care stie ca acesta[cel intrupat] ucide, ca si cel care stie ca acesta este ucis, amandoi nu stiu; acesta nu ucide si nu este ucis.

Ce spune Domnul? Spune, oamenii nu vad Adevarul, oamenii nu stiu cine sunt ei, ei nu isi cunsoc natura eterna! 

20. El nu se naste si nu moare niciodata; nefiind supus devenirii[acum] nu va deveni [nici in viitor]: cel nenascut, etern, neintrerupt, stravechi, nu este ucis cand trupul este ucis.

Asadar Domnul vorbeste de natura noastra ultima, de Sinele nostru suprem care este una cu Dumnezeu.

 Domnul vorbeste de Fiul interior care este una cu Tatal si de aceeasi natura cu El…

Lumina din Lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat…

21.Cel care-l cunaoste pe cel nepieritor, etern, nenascut, neschimbator, o fiu al lui Prtha, cum poate crede acest om ca face sa omoare sau ca omoara? 

Aici avem de a face cu o mare invitatie spre starea de martor.

Cine sunteti voi ne intreba Domnul?

De ce va identificati cu personajele pe care le interpretati pe scena eterna?

Creatia se asemana cu un joc pe calculator cu un MMORG unde tu iti iei un personaj si il cresti, il ridici din level in level.

Asa si viata, tu esti Spiritul care a inceput sa se confunde cu personajul din joc…

Sunt unii care traiesc prin personajul din joc, care ar intra in calculator, care s-ar muta acolo.

Ei bine noi deja ne-am mutat in aceasta lume si ne-am pierdut in marele mecanism, ne-am pierdut in marele calculator…

22. Precum un om care lepadand vesmintele invechite, ia altele noi, asa si cel intrupat, lepadand trupurile invechite, se uneste cu altele noi.

Cat de profound si de luminator este si acest verset 22…

23. Pe acesta nu-l taie armele, nu-l arde focul, nu-l uda apa si nu-l usuca vantul.

24. El nu poate fi taiat, ars, udat si uscat; el este etern, omniprezent, stabil, imuabil, continuu.

25. Despre acesta se spune ca este nemanifestat, de necuprins cu mintea, neschimbator; de aceea , cunoscandu-l asa, nu trebuie sa te intristezi.