Cum sa intelegem Fericirile

Trebuie sa intelegem ca Iisus in toate fericirile se refera la cei credinciosi, la cei care iubesc pe Dumnezeu.

Astfel fericiti sunt acei saraci care, desi saraci, binecuvanteaza pe Dumnezeu si astfel raman in Duhul lui Dumnezeu.

Fericiti sunt acei credinciosi care plang adica sufera, dar totusi binecuvanteaza pe Dumnezeu.

Fericiti printre cei credinciosi aceia blanzi,…

Si la fel toate celelalte.

Fericiti cei care fac pace dintre credinciosi, ca aceia sunt fii lui dumnezeu.

Vezi bine astazi credincisii nostri sunt porniti pe razboaie…

Fericirile incep si se termina cu referire la contextul in care sunt valabile.

In Duh, respectiv la sfarsit Iisus spune iarasi ca fericiti veti vi daca veti suferi pentru Mine…

Acesta e contextul fericirilor si nu altul.

 In plus, faptul ca predica are loc pe un munte arata ca acei oameni au depus un efort ca sa ajunga la Iisus, sunt direct interesati de Invatatura, l-au urmat deja un pic pe Iisus si acum primesc si mai multa invatatura, pentru ei este Invatatura si nu pentru cei care nu au nici o treaba cu Dumnezeu

Multi or suferi si or plange dar dintre ei acestia fericiti sunt cei care sufera si plang in Iisus, in Duhul lui Dumnezeu, mai ales daca o fac pentru a-l cauta sau pastra pe Dumnezeu, acestia vor fi mangaiati...

Astfel vor vedea pe Dumnezeu aceia dintre credinciosi care sunt curati cu inima. Ceea ce printre noi se si intampla.

Toate versetele ce urmeaza confirma ca Iisus vorbeste celor alesi, adica acelora care il urmau si care beneficiau de binecuvantarea Lui, de Duhul Lui.

Ii complimenteaza si le spune ca ei sunt sarea pamantului si lumina lumii.

Ii incurajeaza si le spune ca El este continuatorul traditiei spirituale autentice, iudaice …

Si inca apoi isi sustine fericirile si confirma ca lor le sunt adresate, incuranjandu-I sa se deosebeasca in toate cele bune de ceilalti, respectiv de carturari, sa fie mai drepti decat ei, mai buni, mai milostivi.
Practic Iisus spune, iata, acum, daca ma urmati, fiti diferiti, sa se vada ca ma urmati pe Mine, fiti ca Mine...

Iar capitolul cinci din matei se incheie cu binecunoscutele indemnuri la iubire si la desavarsire.

Imi pare rau sa vad ca  astazi cei din biserici nu exceleaza la niciunul din aceste indemnuri, ba nu se regasesc deloc, nici in fericiri si nici in aceste porunci.

Tot aici avem si cuvintele greu de inteles cu ochiul care sminteste  si trebuie scos sau mana care trebuie sa fie taiata si aruncata.

Iata un astfel de ochi si o astfel de mana este ura, dispretul si atitudinea nepotrivita fata de celelalte biserici si religii.

Ce va costa pe voi daca va veti iubi cu ceilalti crestini, daca veti intra unii in bisericile celorlalti si va veti inchina si ruga impreuna?

La fel si cu celelalte religii, pe care desigur ca trebuie intai sa le intelegeti.

Iar asta o faceti la scoala, chiar aici adica, unde sunteti invatati despre tainele , spiritualitatea si modul in care Dumnezeu sustine celelalte religii…

Asadar Fericirile sunt bonusul, incurajarile binecuvantarile pentru cei care urmeaza pe Iisus, respectiv pe Dumnezeu. 

Matei Capitolul 5

1. Văzând mulţimile, Iisus S-a suit în munte, şi aşezându-se, ucenicii Lui au venit la El.
2. Şi deschizându-şi gura, îi învăţa zicând:
3. Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor.
4. Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.
5. Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.
6. Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura.
7. Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.
8. Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.
9. Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.
10. Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor.
11. Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea.
12. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri, că aşa au prigonit pe proorocii cei dinainte de voi.
13. Voi sunteţi sarea pământului; dacă sarea se va strica, cu ce se va săra? De nimic nu mai e bună decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni.
14. Voi sunteţi lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă.
15. Nici nu aprind făclie şi o pun sub obroc, ci în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă.
16. Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri.
17. Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc.
18. Căci adevărat zic vouă: Înainte de a trece cerul şi pământul, o iotă sau o cirtă din Lege nu va trece, până ce se vor face toate.
19. Deci, cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, şi va învăţa aşa pe oameni, foarte mic se va chema în împărăţia cerurilor; iar cel ce va face şi va învăţa, acesta mare se va chema în împărăţia cerurilor.
20. Căci zic vouă: Că de nu va prisosi dreptatea voastră mai mult decât a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor.
21. Aţi auzit că s-a zis celor de demult: "Să nu ucizi"; iar cine va ucide, vrednic va fi de osândă.
22. Eu însă vă spun vouă: Că oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă; şi cine va zice fratelui său: netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului.
23. Deci, dacă îţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta,
24. Lasă darul tău acolo, înaintea altarului, şi mergi întâi şi împacă-te cu fratele tău şi apoi, venind, adu darul tău.
25. Împacă-te cu pârâşul tău degrabă, până eşti cu el pe cale, ca nu cumva pârâşul să te dea judecătorului, şi judecătorul slujitorului şi să fii aruncat în temniţă.
26. Adevărat grăiesc ţie: Nu vei ieşi de acolo, până ce nu vei fi dat cel de pe urmă ban.
27. Aţi auzit că s-a zis celor de demult: "Să nu săvârşeşti adulter".
28. Eu însă vă spun vouă: Că oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui.
29. Iar dacă ochiul tău cel drept te sminteşte pe tine, scoate-l şi aruncă-l de la tine, căci mai de folos îţi este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul să fie aruncat în gheenă.
30. Şi dacă mâna ta cea dreaptă te sminteşte pe tine, taie-o şi o aruncă de la tine, căci mai de folos îţi este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul tău să fie aruncat în gheenă.
31. S-a zis iarăşi: "Cine va lăsa pe femeia sa, să-i dea carte de despărţire".
32. Eu însă vă spun vouă: Că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, o face să săvârşească adulter, şi cine va lua pe cea lăsată săvârşeşte adulter.
33. Aţi auzit ce s-a zis celor de demult: "Să nu juri strâmb, ci să ţii înaintea Domnului jurămintele tale".
34. Eu însă vă spun vouă: Să nu vă juraţi nicidecum nici pe cer, fiindcă este tronul lui Dumnezeu,
35. Nici pe pământ, fiindcă este aşternut al picioarelor Lui, nici pe Ierusalim, fiindcă este cetate a marelui Împărat,
36. Nici pe capul tău să nu te juri, fiindcă nu poţi să faci un fir de păr alb sau negru.
37. Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este.
38. Aţi auzit că s-a zis: "Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte".
39. Eu însă vă spun vouă: Nu vă împotriviţi celui rău; iar cui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt.
40. Celui ce voieşte să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa.
41. Iar de te va sili cineva să mergi o milă, mergi cu el două.
42. Celui care cere de la tine, dă-i; şi de la cel ce voieşte să se împrumute de la tine, nu întoarce faţa ta.
43. Aţi auzit că s-a zis: "Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău".
44. Iar Eu zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc,
45. Ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.
46. Căci dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veţi avea? Au nu fac şi vameşii acelaşi lucru?
47. Şi dacă îmbrăţişaţi numai pe fraţii voştri, ce faceţi mai mult? Au nu fac şi neamurile acelaşi lucru?
48. Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este.