Există astăzi nenumăraţi Ioani Botezători şi Ioani Apostoli pe pământ...

 Tot ce s-a întâmplat în acele timpuri, naşterea Mea spirituală pe pământul vostru, se va repeta din nou în epoca modernă. De altfel, procesul a şi început, repetându-se zilnic. Există astăzi nenumăraţi Ioani Botezători şi Ioani Apostoli pe pământ, chiar dacă activitatea lor este oarecum diferită de cea de atunci.

În acele vremuri, singurele nume care contau în faţa poporului evreu erau Moise şi profeţii. Nimeni nu putea contesta învăţătura lor, înţeleasă în litera, şi nu în spiritul ei, iar de la Mine nu se aştepta o nouă învăţătură, ci cel mult o aplicare în practică a învăţăturii vechi.

La ora actuală, cu puţin înainte de a doua Mea naştere pe pământ, nivelul intelectual şi cultural al umanităţii este diferit. Acum sunt nevoit să Mă confrunt cu tot felul de filozofi şi de şoareci de bibliotecă, cu fanatici orbi ai Cuvântului, înţeles în modul cel mai trivial cu putinţă, cu tot felul de oameni mult prea ataşaţi de plăcerile şi distracţiile acestei lumi pentru a mai fi dispuşi să accepte vreun sacrificiu de sine în numele religiei.

Mă pregătesc astăzi să vin din nou în mijlocul vostru, al oamenilor de pe acest pământ. „Iar Lumina străluceşte în întuneric, dar ei nu au cunoscut-o”.

Se aud astăzi din ce în ce mai multe voci care predică necesitatea căinţei şi a căutării valorilor spirituale. Sunt tot mai multe tentative de a trezi spiritul uman adormit, dar, la fel ca odinioară, Ioanii de astăzi predică de cele mai multe ori în faţa unor urechi surde. Chiar şi aşa-numiţii reprezentanţi ai Mei pe pământ (după cum se auto-intitulează singuri) sunt surzi, adeseori chiar mai surzi decât cei cărora le predică învăţătura Mea. Deloc întâmplător, ei îşi pierd într-o măsură din ce în ce mai mare adepţii, care se află în căutarea luminii, a Cuvântului, ca manifestare a Dumnezeului lor, – adică exact ceea ce conducătorii lor nu le pot oferi. Planeta voastră se află în plin proces de naştere a unei aspiraţii din ce în ce mai mari către lumină, către viaţa spirituală, către iubire şi către trezirea inimii. Această tendinţă spirituală se manifestă în pofida opoziţiei celor preocupaţi numai de propriile lor interese. Este o tendinţă orientată din ce în ce mai mult către libertatea de gândire, către eliberarea spirituală. Chiar dacă lumina intelectului nu este capabilă să vadă vreodată torţa spirituală care arde deasupra capului, deschiderea care se produce la ora actuală în lume va risipi în curând vechile prejudecăţi şi dogme, scoţând din ce în ce mai mult la lumină adevărurile rămase până recent ascunse chiar şi în faţa celor care se credeau maturi din punct de vedere spiritual.

Ca întotdeauna, cel care realizează această transformare este Cuvântul, care a creat cerul şi pământul, după cum s-a exprimat metaforic Moise, şi care se manifestă acum ca viaţă şi ca lumină coborâtă din ceruri pentru a trezi căldura şi iubirea în inimile voastre. La început a fost Cuvântul, iar Cuvântul eram Eu. Până la sfârşitul timpurilor, Cuvântul va continua să vibreze, iar Eu voi continua să îmi răspândesc de-a pururi lumina, viaţa şi iubirea, ghidându-Mi copiii care îmi aparţin întru spirit.

Cândva, Cuvântul s-a întrupat, iar cei care au trăit în acea epocă i-au văzut slava, dar nu L-au recunoscut. În viitorul apropiat, Cuvântul se va întrupa din nou, dar de data aceasta îşi va asuma un trup spiritualizat, putând fi recunoscut şi înţeles de oameni în toată slava Lui, şi revărsând asupra lor graţie după graţie, necontenit.

Cândva, Ioan a botezat cu apă. De acum înainte va predomina însă botezul prin spirit. Apa cerească va curge din abundenţă în inimile oamenilor, înmuindu-le şi trezind multe dintre ele. Vor rămâne însă şi destui oameni care se vor ascunde de această ploaie celestă, preferând să-şi păstreze împietrirea. Fericiţi vor fi cei care îşi vor deschide inimile în faţa ploii celeste, care vor aspira către Dumnezeu şi nu se vor opune binecuvântării divine, căci peste ei va curge lumina graţiei, la fel cum odinioară o rază din această lumină a coborât asupra lui Christos sub forma unui porumbel! Cei care nu se vor opune acestei lumini vor cunoaşte pacea şi liniştea interioară, manifestată inclusiv printr-o viaţă echilibrată şi îndestulată.

Vor fi mulţi cei care vor predica învăţătura Mea, la fel cum a făcut cândva Ioan Botezătorul şi discipolul Meu favorit, Ioan Evanghelistul. Există deja la ora actuală un început de viaţă spirituală. Aşa cum valurile mici care se izbesc de ţărmul mării anunţă venirea unor valuri mai mari, la fel, actuala mişcare religioasă anunţă o mişcare mult mai amplă, care va fi generată din lumea spirituală. Energia acesteia este prinsă la ora actuală undeva, între spirit şi materie, dar devine din ce în ce mai agitată şi doreşte să îşi croiască o cale de ieşire. Una din proprietăţile planului spiritual constă în faptul că poate fi comprimat, dar când presiunea energiei devine prea mare, explozia va fi teribilă.

Voi înşivă, copiii Mei, cei chemaţi să depuneţi mărturie prin cuvintele şi faptele voastre în calitate de ghizi ai vieţii spirituale pe pământ, veţi fi întrebaţi: „Cine sunteţi voi? Ce anume doriţi de la noi?” Lumea exterioară nu vă va crede de la bun început, la fel cum nici pe Ioan Botezătorul nu l-au crezut iniţial, dar nu trebuie să vă pierdeţi curajul! Semănaţi ce aveţi de semănat, dăruiţi-le cu bunăvoinţă celor înfometaţi, şi nu vă faceţi probleme dacă seminţele pe care le-aţi semănat nu par să aducă imediat roadele pe care le-aţi fi aşteptat. Nici chiar copacii dintr-o pădure nu cresc toţi drepţi şi frumoşi! Există unii îndoiţi, bolnavi sau uscaţi, ceea ce nu împiedică pădurea să ofere adăpost şi hrană miilor de fiinţe care trăiesc în ea. În această simbioză, chiar şi copacii schilozi joacă un anumit rol benefic. La fel se petrec lucrurile şi în pădurea spirituală a sufletelor umane.

Ioan a predicat în faţa multor urechi surde. La fel şi Eu, mai târziu, dar cuvintele Mele nu s-au pierdut şi nu se vor pierde niciodată, pe de o parte pentru că au fost rostite de Mine, iar pe de altă parte pentru că reprezintă în sine adevăruri imposibil de contestat.

Mai presus de orice, urmăriţi să vă purificaţi sufletele, să eliminaţi din ele tot ce este lumesc, aşa cum a făcut-o la vremea lui Ioan. El nu a acceptat plăcerile trupeşti, fiind conştient că trupul nu este altceva decât un veşmânt trecător al spiritului etern. A dus un mod de viaţă frugal (raportat la standardele acelor timpuri), silindu-şi trupul să slujească fără crâcnire sufletului şi spiritului său.

La fel vă recomand şi vouă: evitaţi tot ce nu este absolut necesar, şi mai ales confortul şi răsfăţul fizic. Concentraţi-vă în schimb asupra întăririi sufletului şi spiritului, şi aspiraţi să deveniţi demni de botezul spiritual, căci vremea celui cu apă materială a trecut. Vă veţi trezi în acest fel percepţiile spirituale, care vă vor ajuta să înţelegeţi adevărata asociere care există între lumea materială şi cea spirituală.

Canalizaţi-vă eforturile către renaşterea întru spirit, pentru a nu fi nevoiţi să întrebaţi şi voi, aşa cum au făcut cândva cei doi discipoli ai lui Ioan care Mi s-au alăturat şi care M-au întrebat: „Rabi, unde locuieşti tu?” Căci adevărata Mea locuinţă este în inimile voastre. O inimă purificată este singura demnă să îl găzduiască pe Domnul, Cel care a fost de la începutul timpurilor lumina, iubirea şi viaţa, şi care este oricând dispus să reverse aceste daruri asupra celor care se lasă botezaţi cu apa spirituală, aspirând să devină copiii Lui. Amin.

Predicile Domnului - Gottfried Mayerhofer : http://www.divin.ro/?53t4l&v7f2k=2377