Poarta...

In fiecare secunda Dumnezeu desfasoara o lume desavarsita, perfecta.

Dar numai cine ajunge sa il cunoasca pe Dumnezeu, si sa faca voia Lui poate sa ia parte la aceasta desfasurare desavarsita a puterii Lui Creatoare.

De aceea e important sa stim si sa vedem aceasta diferenta enorma intre a pasi la unison cu Dumnezeu sau de a pasi singuri in neant.

Trebuie sa meditam asupra importantei vointei lui Dumnezeu.

Cand vom intelege ce comoara este aceasta, cand vom intelege ca aceasta e comoara ascunsa din tarina despre care Iisus vorbeste, abia atunci ne vom putea detasa de noi insine si vom cere lui Dumnezeu sa ne primeasca sa lucram pentru El, adica sa facem voia Lui, sa indeplinim proiectele Lui.

Abia atunci vom intelege ca pe langa voia si libertatea naostra, voia Lui e de un infinit de ori mai pretioasa, e aurul cel pur , nu al acestei lumi, ci al lumii spirituale.

Abia atunci vom intelege de ce toti sfintii au facut mari sacrificii in ochii nostri, dar in ochii lor lucruri firesti, deoarece e firesc sa faci ce Dumnezeu iti cere sa faci.

Nu putem sa urcam spre inalt pana nu intelegem importanta ascultarii, importanta angrenarii noastre in planul lui Dumnezeu.

Trebuie sa intelegem ca spiritual suntem asemenea unor someri care cautam de lucru.

Daca Domnul ne angajeaza atunci vom fi si platiti de El si vom creste in El si prin El.

Am aratat aici ce frumos a vorbit un pastor inspirat care spunea cum toti aceia care intrau in ascultare fata de apostolul Pavel intrau in ascultare de Dumnezeu.

Asa si aici, nu pot sa imi revendic acest spatiu, pentru ca apartine lui Iisus, cerului, lui Dumnezeu, dar cine intra in ascultare, intra in ascultare de Dumnezeu.

Si cu cat se desavarsesete in aceasta ascultare , iubire si conlucrare cu Dumnezeu, cu atat renaste in Dumnezeu.

Aceasta este adevarata nastere spirituala.

In privinta noastra, am privit cu atentie si pe cei care asculta si pe cei care nu asculta.

I-am urmarit cu atentie.

Si tot ce spun e adevarat, se vede diferenta enorma intre a pasi la unison cu Dumnezeu si a pasi fie si pe doua carari, a lumii si cea spirituala, fie a nu pasi deloc si a sta pe loc sau chiar de a pasi inapoi.

Pentru ca unii au atins un anumit nivel, dar fara ascultarea de care vorbesc nu pot sa il depaseasca.

Acestia sunt asemenea unor colindatori care sunt nevoiti sa cante la poarta deoarece nimeni nu vine acolo sa deschida poarta si sa ii cheme inauntru.

Ei lauda poarta, compun imnuri de slava portii...

Si chiar daca vine cineva acestia nu il recunosc, ei asteapta ca poarta sa se dechida in mod miraculos, Iisus sa apara pe cer, si sa ii cheme, veniti, am venit sa va rapesc ca pe Ilie sau Enoh!

Poate ca dupa ce vor pleca din lumea asta vor primi pe cineva in mijlocul lor.

Pana atunci ei sunt prea preocupati sa aduca slava portii, liturghii, rugaciuni, lumanari, au impodobit poarta cu icoane si statui.

Daca zici ceva rau de poarta esti terminat, nu te mai intelegi cu ei.

Poarta e sfanta, au devenit sfinte chiar si inchinaciunile ce le fac ei portii.

Dar nimeni nu trece dincolo, nimeni nu stie ce e dincolo.

Isi amintesc unii ca Pavel a trecut dincolo, ca Iisus s-a mutat dincolo.

O lume intreaga e dincolo, dar ei slavesc poarta.

Biserica, icoanele, moastele, Biblia, preotii, uniformele religioase, liturghiile, lumanarile, tamaia....

Toate acestea la un loc sunt poarta!  

Nimeni nu e invatat sa treaca dincolo, toti sunt invatati sa venereze poarta. 

Sunt priviti cu suspiciozitate cei care trec dincolo.

Ba chiar devin periculosi deoarece acestia incep sa faca glume proaste pe seama portii lor...

Poarta noastra e sfanta...

Numai cine sa inchina portii se mantuieste.

Numai cine face sfanta cruce...

Inchină-te la sfânta poarta, pupă sfânta poarta, pune mesaje în sfânta poarta...