5 iulie 2013

Exemplificari de la Dumnezeu


Daca sunteti atenti, avem parte de exemplificari din partea lui Dumnezeu.
Dumnezeu va da raspunsuri, va arata, va explica, va face daruri, binecuvantari…
Oricand suntem in Duhul lui Dumnezeu primim astfel de lectii divine si putem chiar sa le revedem pe cele din trecut cand am fost in Duhul Lui chiar daca atunci nu stiam ca suntem si ca traim o lectie si o exemplificare divina.
Asadar cele mai valoroase lectii sunt cele care le traim prin noi insine.
In intimitatea noastra si in experienta noastra Dumnezeu ne invata ce e rau si ce e bine…
Un alt lucru pe care trebuie sa il intelegem este faptul ca scopul vietii nu este sa iesim frumos in poza, sa dam bine adica in Creatie ci sa cunoastem Adevarul adica pe Dumnezeu.
Dumnezeu este stapanul Creatiei.
Trebuie doar sa ne unim cu El si sa intelegem minunea Lui.
Existenta Lui este marele miracol.

Pentru a intelege exemplificarile Lui trebuie doar sa fiti un pic atenti.
El este Iubire, Bunatate, rabdare, fericire.
El este indeplinirea dorintelor. 
Trebuie doar sa fiti atenti ca sa intelegeti mesajul.
Din pacate oamenii nu prea inteleg ce le comunica Dumnezeu.
Nu inteleg de ce sufera cand sudera de ce sunt fericiti cand sunt fericiti.
Fiti doar atenti.
Dumnezeu va vorbeste prin propriile voastre experiente, trairi.
Dumnezeu este in interior… 
Daca nu reusiti sa comunicati cu Dumnezeu El va trebui sa va puna pe pilot automat.
Trebuie sa faca ceva cu voi si va face, dar daca nu poate sa discute cu voi pur si simplu se va ingriji de trupurile voastre… 
De cele mai multe ori sufletele sunt foarte mici si Dumnezeu trebuie sa se ingrijeasca de trupuri. 

Cu rabdare cititi evangheliile unde Iisus vorbeste si veti gasi raspunsuri la orice probleme.
Amintiti-va pilda fiului risipitor... 
Tocmai ce spuneam, pe Dumnezeu il intereseaza ca Omul sa il gaseasca si daca il gaseste pacatosul si cel sfant pot fi egali in fata Iubirii...

Recunoasteti-L pe Cel de la care vine aceasta uriasa Intelepciune...
El este... 

11. Şi a zis: Un om avea doi fii.
12. Şi a zis cel mai tânăr dintre ei tatălui său: Tată, dă-mi partea ce mi se cuvine din avere. Şi el le-a împărţit averea.
13. Şi nu după multe zile, adunând toate, fiul cel mai tânăr s-a dus într-o ţară depărtată şi acolo şi-a risipit averea, trăind în desfrânări.
14. Şi după ce a cheltuit totul, s-a făcut foamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă.
15. Şi ducându-se, s-a alipit el de unul din locuitorii acelei ţări, şi acesta l-a trimis la ţarinile sale să păzească porcii.
16. Şi dorea să-şi sature pântecele din roşcovele pe care le mâncau porcii, însă nimeni nu-i dădea.
17. Dar, venindu-şi în sine, a zis: Câţi argaţi ai tatălui meu sunt îndestulaţi de pâine, iar eu pier aici de foame!
18. Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta;
19. Nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argaţii tăi.
20. Şi, sculându-se, a venit la tatăl său. Şi încă departe fiind el, l-a văzut tatăl său şi i s-a făcut milă şi, alergând, a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat.
21. Şi i-a zis fiul: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău.
22. Şi a zis tatăl către slugile sale: Aduceţi degrabă haina lui cea dintâi şi-l îmbrăcaţi şi daţi inel în mâna lui şi încălţăminte în picioarele lui;
23. Şi aduceţi viţelul cel îngrăşat şi-l înjunghiaţi şi, mâncând, să ne veselim;
24. Căci acest fiu al meu mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat. Şi au început să se veselească.
25. Iar fiul cel mare era la ţarină. Şi când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit cântece şi jocuri.
26. Şi, chemând la sine pe una dintre slugi, a întrebat ce înseamnă acestea.
27. Iar ea i-a răspuns: Fratele tău a venit, şi tatăl tău a înjunghiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a primit sănătos.
28. Şi el s-a mâniat şi nu voia să intre; dar tatăl lui, ieşind, îl ruga.
29. Însă el, răspunzând, a zis tatălui său: Iată, atâţia ani îţi slujesc şi niciodată n-am călcat porunca ta. Şi mie niciodată nu mi-ai dat un ied, ca să mă veselesc cu prietenii mei.
30. Dar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu desfrânatele, ai înjunghiat pentru el viţelul cel îngrăşat.
31. Tatăl însă i-a zis: Fiule, tu totdeauna eşti cu mine şi toate ale mele ale tale sunt.
32. Trebuia însă să ne veselim şi să ne bucurăm, căci fratele tău acesta mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat.

Luca 15 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu