15 septembrie 2013

Un verset foarte special din Bhagavad-Gita, cap IV


Tot in acest minunat capitol 4 avem un verset extrem de important care defineste rostul relatiei maestru-discipol, exact asa cum a fost ea intemeiata chiar de Dumnezeu.
Aceasta relatie este evident universala, comuna tuturor religiilor. 
Acest verset ne arata in fapt chiar Calea.
Defineste atitudinea recomandata de Dumnezeu fata de maestru, indiferent ce nume poarta acesta.
Acest verset reprezinta o mare dezvaluire divina.

34. Sa stii ca prin supunere respectuoasa, intrebari lamuritoare si slujindu-I pe cei care vad adevarul si au Cunoasterea, ei ti-o vor dezvalui si tie.

Cat de frumos de divin vorbeste Dumnezeu!
In acest verset El se refera la toti maestrii si la sfintii tuturor timpurilor.
El, Domnul, ne arata care este calea spre a ajunge la El. 
Versetul 35 este la fel de frumos si ne ofera o imagine a fructului ascultarii de Dumnezeu:

35. Afland-o, nu vei mai cadea din nou in tulburare, o fiu al lui Pandu; toate fiintele le vei vedea in Sinele [tau] si deci, in mine.

In continuare Domnul lauda cunoasterea de Dumnezeu.
Cu ce s-ar putea compara cunoasterea de Dumnezeu?
Ce poate egala aceasta cunoastere a Supremului?

36. Chiar de-ai fi cel mai pacatos dintre toti pacatosii, vei trece dincolo de toata aceasta suferinta, cu corabia Cunoasterii. 

Iata cat de importanta este o astfel de scriptura. Cata lumina, pace, iubire si speranta aduce. 
Nu intamplator Domnul a ridicat aceasta Lumina deasupra lumii.
Cata lumina dobandesti citind o singura Scriptura!
Dar prietene, tu care le citesti pe toate cu adevarat trebuie sa fii alesul lui Dumnezeu, copilul Lui binecuvantat!
Ce privilegiu pentru tine ca Tatal sa te poarte la pieptul Lui si sa iti dezvaluie atatea intelesuri...
Iata ca cerul cel nou se afla deasupra noastra si el nu este altceva decat aceasta Lumina si aceasta Intelegere.
Glorie Tatalui ceresc pentru bunatatea Lui fara margini!

1. Şi am văzut cer nou şi pământ nou. Căci cerul cel dintâi şi pământul cel dintâi au trecut; şi marea nu mai este.
2. Şi am văzut cetatea sfântă, noul Ierusalim, pogorându-se din cer de la Dumnezeu, gătită ca o mireasă, împodobită pentru mirele ei.
3. Şi am auzit, din tron, un glas puternic care zicea: Iată, cortul lui Dumnezeu este cu oamenii şi El va sălăşlui cu ei şi ei vor fi poporul Lui şi însuşi Dumnezeu va fi cu ei.
4. Şi va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moarte nu va mai fi; nici plângere, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi, căci cele dintâi au trecut.
5. Şi Cel ce şedea pe tron a grăit: Iată, noi le facem pe toate. Şi a zis: Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezare şi adevărate.
6. Şi iar mi-a zis: Făcutu-s-a! Eu sunt Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul. Celui ce însetează îi voi da să bea, în dar, din izvorul apei vieţii.
7. Cel ce va birui va moşteni acestea şi-i voi fi lui Dumnezeu şi el Îmi va fi Mie fiu.
Ap 21

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu