Osho: Religie vs. Moralitate

Domnul este Dumnezeu si nu exista bucurie mai mare decat a-l cunoaste. El este Supremul, El este fascinatia suprema!

Si El si-a facut timp a vorbi prin multi maestri. El poate vorbi si printr-un om obisnuit. Poate vorbi chiar si printr-un animal. Cu siguranta ca daca un animal o sa inceapa sa iti vorbeasca vei fi atat de socat incat nu vei uita asta niciodata.

El poate sa vorbeasca chiar si printr-o piatra.

Totul este mesaj. Trebuie sa fim doar atenti sau constienti.

Osho este cel mai adesea foarte inspirat. Sunt si pasaje unde nu are dreptate; mai ales in privinta unor informatii exacte pe care nimeni nu le poate stii decat cel care crede sau ingerul desavarsit. Osho crede ca pururea feciorie a Mariei este o metafora care vrea doar sa spuna ca fiintele f spirituale cum este Iisus se intrupeaza intodeauna in mame f pure, in fecioare.  La fel Osho mai crede ca Iisus a fost in India cu Toma…

Dar dincolo de acestea are pasaje exceptional de inspirate care vin chiar de la Dumnezeu.

Luam ce este adevarat si ne ajuta… 

Osho:

Religia degenereaza intotdeauna in moralitate. Moralitatea este religia moarta. Religia este moralitate vie. Ele nu se itnalnesc niciodata, ele nu se pot intalni, pentru ca viata si moartea nu se intal;nesc niciodata, lumina si intunericul nu se intalnesc niciodata. Dar problema este ca ele arata foarte asemanator – cadavrul arata foarte asemanator cu omul viu. Totul este exact la fel ca atunci cand omul era viu: aceeasi fata, aceeasi ochi, acelasi nas, acelasi par, acelasi corp. Doar un singur lucru lipseste si acest unic lucru este invizibil.

Viata lipseste, dar viata nu este tangibila si nu este vizibila. De aceea , cand omul e mort, el arata ca si cum ar fi inca viu. Iar in  ceea ce priveste problema moralitatii, ea devine chiar mai complexa.

Moralitatea arata la fel ca religia, dar nu este religie. Ea este un cadavru: miroase a moarte. Religia este tinerete, religia este prospetime – prospetimea florilor si prospetimea pe care o are roua diminetii. Religia este splendoare – splendoarea stelelor, a vietii, a existentei insesi. Cand religia este acolo, nu exista deloc moralitate, iar persoana este morala. Dar nu exista moralitate; nu exista nicio idee despre ceea ce este moralitatea. Ea este pur si simplu naturala; te urmeaza asa cum te urmeaza propria umbra. Nu trebuie sa-ti porti umbra, nu trebuie sa te gandesti la umbra ta, nu trebuie sa privesti mereu in urma pentru a vedea daca umbra te urmeaza sau nu. Ea te urmeaza.

In acelasi fel, moralitatea urmeaza o persoana religioasa. Ea nu o ia niciodata in considerare, nu se gandeste niciodata deliberat la ea; este aroma ei naturala. Dar cand religia este moarta, cand viata a disparut, omul incepe sa se gandeasca in continuu la moralitate. Constienta a disparut si constiinta devine unicul adapost.

Constiinta este un pseudofenomen. Constienta este a ta. Constiinta este imprumutata. Constiinta este a societatii, a mintii colective; ea nu se naste in propria ta fiinta.