Fiind prea
preocupati de a ne uni cu capeteniile Crestinismului, mai exact cu fecioara
maria si iisus Hristos, si desigur cu Unicul, Cel preaiubit, cu Cel
Preainalt...
Am lasat un pic in
urma capeteniile spiritualitatii orientale. Plus ca iata doua sarbatori sunt f
apropiate. Inca suntem imbratisati de Fecioara si invaluiti de parfumul ei
spiritual. Nu am avut timp sa ne apropiem de krishna!
Si oricum este
destul de greu sa pleci din bratele Fecioarei si de la pieptul ei plin de
iubire pt toti.
Totusi aceste
capetenii ale spiritualitatii orientale nu sunt nici ele altceva decat formele prin care acelasi Dumnezeu s-a revelat acestora,
atat de iubiti si ei de-a lungul timpului de Dumnezeu.
Dar iata ca Domnul
ingaduie sa salutam din fuga ceea ce am adorat si venerat vieti intregi...
O, Indie iubita cati
copii ai crescut de-a lungul timpului si cati
sfinti mareti au crescut la pieptul tau biencuvantat!
Va rog sa observati
ca Dumnezeu a avut grija de fiecare neam in parte si de toate la un loc.
A cui e vina ca
musulmanii si evreii si-au ucis sfintii si profetii?
A cui e vina ca
oamenii au uitat Scripturile unde legile divine sunt atat de clar revelate si
explicate.
Impreuna am vazut ca
indienii au aceleasi 5 porunci ca si cele date de Moise ce guverneaza relatia cu aproapele, absolut
identice: Sa nu ucizi(Ahimsa-Nonviolenta), Sa nu minti(Satya – Adevarul), Sa
nu furi(Asteya – Cinstea) etc...
Nu cred ca exista
indian care sa nu fii auzit de Ahimsa! Sau de Satya, sau de Ishwarapranidhana(Sa
il urmezi pe Dumnezeu, sa asculti de El)!
Maine marele si
iubitul Hinduism sarbatoreste ziua de nastere a celei mai cunoscute si adorate
intrupari divine, a celui a carui invatatura este pastrata in celebra Bhagavad
Gita(Cantecul Domnului).
Desi suntem in
fuziune atat de stransa cu cei amintiti mai sus, sa laudam pe Dumnezeu ca ne
ingaduie sa salutam acest eveniment spiritual al celui mai populat colt al
lumii!
Iata in continuare
sfarsitul capitolului 4 al acestei carti ce a devenit un simbol al spiritualitatii
orientale.
In fapt nu exista
decat o singura spiritualitate si ea se numeste Iubire(de Dumnezeu si de
oameni).
37. Asa cum focul
care arde preface lemnele in cenusa, o Arjuna, la fel si focul cunoasterii
preface in scrum toate reactiile activitatilor materiale.
38. Nimic din lumea
aceasta nu este atat de pur si de sublim precum cunoasterea transcedentala.
Aceasta cunoastere este fructul implinit al intregului misticism. Iar cel desavarsit
in practica slujirii devotionale se bucura de aceasta cunoastere in el insusi,
la vremea potrivita.
39. Un credincios care este dedicat cunoasterii
transcedentale si care isi stapaneste simturile merita sa dobandeasca o astfel
de cunoastere, iar dobandind-o, ajunge indata la pacea spirituala suprema.
40. Dar cei ignoranti si lipsiti de credinta,
care se indoiesc de scripturile revelate, nu ajung la constiinta de Dumnezeu;
ei decad. Pentru sufletul care se indoieste nu exista fericire nici in aceasta
lume si nici in urmatoarea.
41. Cel ce actioneaza
in slujirea devotionala, renuntand la fructul activitatii sale, si ale carui
indoieli au fost nimicite prin Cunoasterea transcedentala, este cu adevarat
situat in sine. Astfel el nu mai este legat de reactiile activitatilor sale, o
cuceritor de bogatii.
Deci maine este un
fel de Craciun pentru Hinduism, aceasta comparatie nefiind deplasata.
Iubirea de Hristos a
crestinilor putand fi asemanata cu iubirea si venerarea lui Krishna in
Hinduism.
Ii observati, sunt f dulci si bucurosi sa strige: Hare Rama, hare Krishna! Ceea ce inseamna Glorie lui Krishna si glorie lui rama! Cele mai venerate intrupari divine in marele subcontinent numit India!
O Doamne ajuta-ne sa ne intelegem reciproc si sa ne iubim!
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu