Cântec religios, de Novalis

XV

Te văd în dulce chipuri mii –

Nici unul a Te-nchipui nu poate –

Marie, zugravită în Marii,

Cum sufletul meu Te socoate.

Stiu numai c-al lumii tumult

De-atunci dispăru-mi ca un vis,

Şi-un cer încântat de demult

În fire-mi e pururi deschis