Cântece religioase - Novalis

XIV

Cin’ Te-a privit, Maică-adorată,

De-osândă n-o fi supus niciodată;

Tristă-a fi de Tine despărţirea,

Te va iubi cu-ardoare pururea,

Iar graţia Ta-i rămâne în minte

A duhului său însufleţire fierbinte.

Întreg gândul meu e la Tine.

Ce-mi lipseşte, vezi Tu în mine.

Înduplecă-Te, dulce Mamă,

Dă-mi un semn fericit şi mă cheamă.

Fiinţa-mi odihneşte în Tine,

Fii o clipă dumnezeieşte în mine.  

Când Te visam, ades Te-am văzut,

Atât de frumoasă, de aproape atât.

Zeul din braţele tale uşure

Voi de copilul de om să se-ndure;

Dar Tu Ţi-ai întors privirea senină

Şi-n palatul din nori Te-ai retras, Regină.

Ce Ţi-a făcut sărmanul de mine?

Plin de dor încă, mă-nchin la Tine.

Nu-s sfintele tale capele

Sălaşuri ale vieţii mele?

Regină binecuvantată,

Ia-mi inima şi viaţa toată.

Novalis (1772-1801) este unul dintre cei mai mari poeţi romantici germani. El a scris 14 cântece religioase(15 sau 16 în anumite variante). Acesta redat mai sus pe jumatate , al 14-lea, se mai numeste şi Marele cântec al Mariei. În afară de aceste cantece religioase, 3 dintre ele dedicate Fecioarei Maria, mai are si alte poezii si imnuri inchinate acesteia.