Ati asistat vreodata la o … crima?
Inspirat de cateva dezvaluiri despre
anumite incaierari intre oameni pe strada despre care tocmai am citit, urmate
de telefonul dat la militie pt a interveni, mi-am amintit si eu de o intamplare
unica in viata mea unde nu am fost atat de inspirat…
Ma simt insa acum impulsionat sa o impartasesc cu voi…
Stiti cum e la bloc, de regula orice
ridicare a vocii se aude in vecini chiar fara a fi cineva atent.
Nu imi mai amintesc exact cand a fost, acum
un an sau doi poate, intr-o zi dupa pranz aud strigate disperate in apartamentul
vecin: Sariti, sariti ca ma omoara!
Sunt socat de disperarea vocii care se
aude destul de tare de pe holul unde ma aflu, in fata usii de la intrarea in
apartament, apartamentul vecin avand acelasi design, asadar hol langa hol…
Cine sa fie? Nu cunosteam decat doua femei capabile sa se ia la cearta in
acest apartament: tanara si frumoasa prietena a vecinului care are vreo 30 de
ani(vecinul, ea probabil 18 sau 19) si mama acestuia…
Eram convins ca mama o paruia pe viitoarea
ei nora, baiatul nefiind acasa si nici tatal lui, respectiv sotul vecinei.
Ce sa fac? Ii stiu de atata timp, e drept
nu au o reputatie prea buna, dar pot sa sun la militie asa pentru doua femei vecine
care se paruiesc?
Mai bine sa intervin, poate se vor
linisti…
Ceea ce si fac!
Sun la usa, bat…
Intr-un final vecina apare cu o
infatisare desfigurata, cu ochii mari, artagoasa…
Zic ce se intampla, ce faceti?
E nebuna imi spune, a innebunit, am
adus-o de la spital si e nebuna, ma lupt cu ea…
Eu socat a doua oara: nu era tanara si
frumoas fata, viitoarea nora ci… … mama vecinei…
O batrana senina si grizonata pe care o
vasusem de doua sau trei ori scoasa la aer pe balcon…
As putea sa spun ca ultima data am simtit
o unda de prietenie pe chipul ei… parca ma recunoscuse si probabil cand stai
asa pe balcon cu orele la aer si ai o varsta e placut sa recunosti un chip
prietenos, luminos, un vecin poate…
Usa mi se tranteste in nas si eu cu
mintea blocata ma reintorc in propriul apartament…
Dar batalia si urlete continua spre socul
meu: Sariti ca ma omoara!
Sun a doua oara si vecina imi raspunde si
mai ravasita de asta data fara peruca care si-o pusese stramb prima data (facea
chimoterapie la acel moment): E nebuna, urla, nu ma asculta…
Am impartasit aceasta poveste pentru a dobandi voi experienta pe care eu nu am avut-o…
Strigatele si vaietele s-au auzit si dupa,
de asta data vecina ii striga : Pune capul jos, pune capul jos, dar mai incet ca
pana acum, se ferea, incerca sa nu mai strige…
Amortit de explicatia vecinei nu am mai
sunat la militie…
Batrana senina care era mama vecinei si care
tocmai o strangea de gat(sau poate o sufoca cu perna) din cate mi-am dat seama, a murit a doua zi dupa ce in
prealabil a venit si salvarea in seara zilei de care povestesc.
Revelatia am avut-o apoi…
Asistasem la o Crima!
Am fost socat!
Am crescut intr-o familie buna, bunicul a
slujit in Biserica!
La scoala am luat numai premiul I pana
aproape in clasa a 8-a!!~
Niciodata nu am intalnit asa ceva…
Femeia, vecina, era deranjata probabil la
gandul ca mama ei tocmai adusa din spital nu moare mai repede iar fiului ei
tocmai isi gasise o prietena si desi apartamentul are trei camere poate s-a gandit
ca batrana mama ii pune in pericolul
viitorul fiului…
In ziua mortii, adica a doua zi vecina a plecat
de acasa in alt oras…
Chiar si daca as fi sunat la militie
poate ca nu ar mai fi putut fi salvata ci doar vecina trasa la raspundere…
I-am povestit tatalui meu apoi si l-am
intrebat: Ce sa fac, sa ma duc la militie?
El a zis sa nu ma duc, sa nu ma iau la
harta cu tiganii…
Si nu m-am dus, am povestit doar la cativa
prieteni…
Socul a fost mare pe moment, batrana care
parea blanda, stapana pe sine, senina ,cu siguranta ar fi mai trait cativa ani…
Imaginea batranei care tocmai fusese stransa de gat de propria ei fiica m-a
bantuit un pic…
Puteam sa o salvez daca as fi stiut…
Puteam sa intru in casa peste ele si as fi
putut sa o iau la mine…
Dar mintea mea era paralizata, nici prin
gand nu imi putea trece asa ceva…
Macar sa fii intrat in camera sa o vad pe batrana, sa ma fii oferit sa o ajut pe vecina...
Voi sa nu faceti asa: daca auziti pe cineva strigand : Sariti, ma omoara... sa sariti si sa vedeti ce e cu omul acela sau sa sunati la militie...
...
.jpg)
Aoleu!! crimă?
RăspundețiȘtergerehttp://incertitudini2008.blogspot.ro/2009/03/homo-homini-lupus-est.html
Aaa ce surpriza! Exact de acolo m-am inspirat sa povestesc! Iti multumesc pentru comentariu!
RăspundețiȘtergereEi bine, traim intr-o lume nebuna, complet needucata spiritual.
Fiecare insa are lumea lui si nu ne intersectam prea des. Noi daca traim inconjurati de a tot ce a produs mai bun civilizatia pamanteana uitam ca sunt acolo afara sute de milioane de oameni care iata nu respecta nici macar Viata!
PS: Batrana se pare ca a murit a doua zi. Oricum socul a fost mare... puteam sa salvez un om de la moarte!
Dar jur ca voi face tot ce imi sta in putinta sa ii salvez sufletul macar! :)
Vorba lui Petru: bani nu am sa dau insa iti dau ceea ce am - ridica-te si mergi! In Vesnicie!
Ma bucura foarte mult comentariul tau mai ales ca blogul a devenit mai degraba un dialog interior, o ciorna in care imi desavarsesc comunicarea interioara cu Dumnezeu. Cand vorbesti in numele lui Dumnezeu nu prea e rost de dialog si comunicarea cu ceilalti...
RăspundețiȘtergereBine, satisfactile sunt maxime pentru mine, dar cand intalnesti un om asa inspirat ca tine, genial chiar, un adevarat scriitor, te bucuri cand primesti o astfel de vizita.
Era frumos pe blogspot inainte cand toata tara il folosea.
Si daca stau sa ma gandesc imi amintesc ca am avut poeti autentici care au si publicat carti printre comentatori...
Pentru ca defapt mesajul spiritual e cel putin la fel de important daca nu mai important decat o poezie sau o opera de arta!
Suntem frumosi, suntem geniali, cine se aseamana se aduna...:)
Iata, am indraznit sa ma aseman cu voi. Imi place foare mult inspiratia voastra si sunt sigur ca ne putem ajuta unii pe altii pe drumul spre desavarsire! Dumnezeu sa fie cu noi si sa ne inspire neincetat!