13 aprilie 2016

Ati asistat vreodata la o … crima?



Ati asistat vreodata la o … crima?
Inspirat de cateva dezvaluiri despre anumite incaierari intre oameni pe strada despre care tocmai am citit, urmate de telefonul dat la militie pt a interveni, mi-am amintit si eu de o intamplare unica in viata mea unde nu am fost atat de inspirat…
Ma simt insa acum impulsionat sa o impartasesc cu voi…
Stiti cum e la bloc, de regula orice ridicare a vocii se aude in vecini chiar fara a fi cineva atent.
Nu imi mai amintesc exact cand a fost, acum un an sau doi poate, intr-o zi dupa pranz aud strigate disperate in apartamentul vecin: Sariti, sariti ca ma omoara!
Sunt socat de disperarea vocii care se aude destul de tare de pe holul unde ma aflu, in fata usii de la intrarea in apartament, apartamentul vecin avand acelasi design, asadar hol langa hol…
Cine sa fie? Nu cunosteam decat  doua femei capabile sa se ia la cearta in acest apartament: tanara si frumoasa prietena a vecinului care are vreo 30 de ani(vecinul, ea probabil 18 sau 19) si mama acestuia…
Eram convins ca mama o paruia pe viitoarea ei nora, baiatul nefiind acasa si nici tatal lui, respectiv sotul vecinei.
Ce sa fac? Ii stiu de atata timp, e drept nu au o reputatie prea buna, dar pot sa sun la militie asa pentru doua femei vecine care se paruiesc?
Mai bine sa intervin, poate se vor linisti…
Ceea ce si fac!
Sun la usa, bat…
Intr-un final vecina apare cu o infatisare desfigurata, cu ochii mari, artagoasa…
Zic ce se intampla, ce faceti?
E nebuna imi spune, a innebunit, am adus-o de la spital si e nebuna, ma lupt cu ea…
Eu socat a doua oara: nu era tanara si frumoas fata, viitoarea nora ci… … mama vecinei…
O batrana senina si grizonata pe care o vasusem de doua sau trei ori scoasa la aer pe balcon…
As putea sa spun ca ultima data am simtit o unda de prietenie pe chipul ei… parca ma recunoscuse si probabil cand stai asa pe balcon cu orele la aer si ai o varsta e placut sa recunosti un chip prietenos, luminos, un vecin poate…
Usa mi se tranteste in nas si eu cu mintea blocata ma reintorc in propriul apartament…
Dar batalia si urlete continua spre socul meu: Sariti ca ma omoara!
Sun a doua oara si vecina imi raspunde si mai ravasita de asta data fara peruca care si-o pusese stramb prima data (facea chimoterapie la acel moment): E nebuna, urla, nu ma asculta…
Am impartasit aceasta poveste pentru a dobandi voi  experienta pe care eu nu am avut-o…
Strigatele si vaietele s-au auzit si dupa, de asta data vecina ii striga : Pune capul jos, pune capul jos,  dar mai incet ca pana acum, se ferea, incerca sa nu mai strige…
Amortit de explicatia vecinei nu am mai sunat la militie…
Batrana senina care era mama vecinei si care tocmai o strangea de gat(sau poate o sufoca cu perna) din cate mi-am dat seama, a murit a doua zi dupa ce in prealabil a venit si salvarea in seara zilei de care povestesc.
Revelatia am avut-o apoi…
Asistasem la o Crima!
Am fost socat!
Am crescut intr-o familie buna, bunicul a slujit in Biserica!
La scoala am luat numai premiul I pana aproape in clasa a 8-a!!~
Niciodata nu am intalnit asa ceva…
Femeia, vecina, era deranjata probabil la gandul ca mama ei tocmai adusa din spital nu moare mai repede iar fiului ei tocmai isi gasise o prietena si desi apartamentul are trei camere poate s-a gandit ca  batrana mama ii pune in pericolul viitorul fiului…
In ziua mortii, adica a doua zi vecina a plecat de acasa in alt oras…
Chiar si daca as fi sunat la militie poate ca nu ar mai fi putut fi salvata ci doar vecina trasa la raspundere… 
I-am povestit tatalui meu apoi si l-am intrebat: Ce sa fac, sa ma duc la militie?
El a zis sa nu ma duc, sa nu ma iau la harta cu tiganii…
Si nu m-am dus, am povestit doar la cativa prieteni…
Socul a fost mare pe moment, batrana care parea blanda, stapana pe sine, senina ,cu siguranta ar fi mai trait cativa ani… Imaginea batranei care tocmai fusese stransa de gat de propria ei fiica m-a bantuit un pic…
Puteam sa o salvez daca as fi stiut…
Puteam sa intru in casa peste ele si as fi putut sa o iau la mine…
Dar mintea mea era paralizata, nici prin gand nu imi putea trece asa ceva…
Macar sa fii intrat in camera sa o vad pe batrana, sa ma fii oferit sa o ajut pe vecina... 
Voi sa nu faceti asa: daca auziti pe cineva strigand : Sariti, ma omoara... sa sariti si sa vedeti ce e cu omul acela sau sa sunati la militie...
...

3 comentarii:

  1. Aoleu!! crimă?

    http://incertitudini2008.blogspot.ro/2009/03/homo-homini-lupus-est.html

    RăspundețiȘtergere
  2. Aaa ce surpriza! Exact de acolo m-am inspirat sa povestesc! Iti multumesc pentru comentariu!
    Ei bine, traim intr-o lume nebuna, complet needucata spiritual.
    Fiecare insa are lumea lui si nu ne intersectam prea des. Noi daca traim inconjurati de a tot ce a produs mai bun civilizatia pamanteana uitam ca sunt acolo afara sute de milioane de oameni care iata nu respecta nici macar Viata!
    PS: Batrana se pare ca a murit a doua zi. Oricum socul a fost mare... puteam sa salvez un om de la moarte!
    Dar jur ca voi face tot ce imi sta in putinta sa ii salvez sufletul macar! :)
    Vorba lui Petru: bani nu am sa dau insa iti dau ceea ce am - ridica-te si mergi! In Vesnicie!

    RăspundețiȘtergere
  3. Ma bucura foarte mult comentariul tau mai ales ca blogul a devenit mai degraba un dialog interior, o ciorna in care imi desavarsesc comunicarea interioara cu Dumnezeu. Cand vorbesti in numele lui Dumnezeu nu prea e rost de dialog si comunicarea cu ceilalti...
    Bine, satisfactile sunt maxime pentru mine, dar cand intalnesti un om asa inspirat ca tine, genial chiar, un adevarat scriitor, te bucuri cand primesti o astfel de vizita.
    Era frumos pe blogspot inainte cand toata tara il folosea.
    Si daca stau sa ma gandesc imi amintesc ca am avut poeti autentici care au si publicat carti printre comentatori...
    Pentru ca defapt mesajul spiritual e cel putin la fel de important daca nu mai important decat o poezie sau o opera de arta!
    Suntem frumosi, suntem geniali, cine se aseamana se aduna...:)
    Iata, am indraznit sa ma aseman cu voi. Imi place foare mult inspiratia voastra si sunt sigur ca ne putem ajuta unii pe altii pe drumul spre desavarsire! Dumnezeu sa fie cu noi si sa ne inspire neincetat!

    RăspundețiȘtergere