6 ianuarie 2009

Despre sfinti

        Te-ai intrebat vreodata ce sunt sfintii? Care este rostul lor? Sau daca exista religii fara sfinti?

        Daca o sa analizezi cu atentie o sa observi ca in toate religiile vi exista sfinti. De fapt sfantul este al doilea criteriu de autentificare a unei religii. Primul este intemeietorul, cel de la care a pornit religia.

        Sfantul este fructul copt, dovada vie ca acea religie, cale spirituala este eficienta, duce la Dumnezeu. Sfantul este copilul adevarat al lui Dumnezeu, cel care l-a gasit pe El si care este una cu El.

        Nu spun ca daca faci parte sau urmezi o religie fara sfinti esti pe un drum gresit. Daca inima ta este vie si il iubeste pe Dumnezeu mai presus de orice, atunci tu esti dovada vie ca religia ta este o cale spre Dumnezeu.

         Dar ti-am spus si iti spun ca a venit momentul in care ti se va aminti ca prima religie va fi si ultima. Ti-am explicat in postarile anterioare. 

        Nu-ti vorbesc de ecumenism. Vai lor , iti spun. I-ai vazut? Imbracati in hainele lor lungi, ascunsi intre ziduri, iti spun lucruri pe care nu le inteleg nici ei. Vai liderilor religiosi si celor care se afla in ierarhii care se cred spirituale. Vai orgoliosilor si celor care sunt mandri in numele lui Dumnezeu. Acestia sunt o oroare in fata lui Dumnezeu. O buburuza se afla cu mult mai aproape de El decat ei. Aminteste-ti ca El a fost rastignit de lideri religiosi. Nu s-a schimbat nimic, cei de astazi sunt cu mult mai rai decat cei de atunci.

          Nu-ti spun sa renunti la religia ta, iti spun sa iti pui intrebari. Nu-ti spun sa nu te inchini dar iti amintesc ca si avarii, hotii si chiar criminalii se inchina. Nu-ti spun sa nu fii o fiinta sensibila care iubeste arta si poezia, dar iti spun ca si Nero era un mare iubitor de muzica si poezie.

          Diferenta o face inima ta, daca ea este goala cum ai putea sa fii tu plin? De aceea sufla mereu si mereu in focul iubirii tale, nu-l lasa sa se stinga si amplifica-l mereu cu smerenie si umilinta.

          Imi amintesc de o scena din filmul Francisc de Assisi, in care cei cativa calugari care il insoteau pe Francisc mergeau zilnic si le vorbeau oamenilor despre iubire, umilinta si Dumnezeu, ajutandu-i pe cei sarmani. Unul dintre ei se intocea in fiecare seara gol. Si ceilalti il intrebau, bine ce ai patit din nou unde iti sunt hainele. Iar el le spunea mereu ca a intalnit saraci carora  le-a dat hainele. Bine dar si tu esti la fel de sarac replicau fratii lui. Da, dar lor nu le place sa fie saraci... 

       "16. Chiar crezi ca Dumnezeu se complace salasluid pe inaltimi? Eu iti spun: nici vorba! In inima Lui nu pot intra decat cei mici si umili!

         17. El nu doreste sa fie un Dumnezeu elevat, un mare Dumnezeu, un Dumnezeu bogat in fata copiilor Sai. Dimpotriva, prefera sa fie un Dumnezeu al celor umili, al celor mici si al celor saraci; caci El le-a daruit totul copiilor Lui. Tot ce poseda El, poseda si ei."

                                                                                                   Jacob Lorber, Casa Domnului, vol IV, cap 55

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu