Consacrare si Binecuvantare

                    Acestea sunt doua tehnici spirituale pe  cat de simple pe atat de fundamentale si esentiale care ar trebui sa se constitue intr un fel de ax central al relationarii noastre cu Dumnezeu si cu aproapele. 

                   Desi s-ar putea ca unii sa vorbeasca despre ele ca despre doua tehnici distincte se poate usor observa ca orice consacrare este urmata de o binecuvantare si ca orice binecuvantare este precedata de o consacrare sau daca nu precedata insotita.

                Vom lua prima explicatie din Dex a consacrarii care corespunde intru-totul sensului ei spiritual : “A pune la dispozitie, a darui cu totul; a inchina, a destina”

                 Veti fi auzit multi sfinti sau lideri religiosi vorbind de necesitatea prezentei continue a lui Dumnezeu in viata noastra. Toti spun ca El trebuie sa fie mereu pe buzele si in gandul si inima noastra.

                  Ati mai auzit desigur ca El insusi spune “Nu puteti face nimic fara Mine”…

                 Ei bine, consacrarea este gestul simplu dar profund spiritual prin care omul daruieste, “consacra”, lui Dumnezeu absolut toate actiunile sale, gest care cuprinde si implineste toate aspiratiile omului religios de a fi si actiona impreuna cu Dumnezeu dar ne si face sa constientizam punctul de vedere divin care ne arata ca numai El, Dumnezeu, este cel care actioneaza pentru ca totul este la El si de la El. Adica energia si puterea necesare actiunii, gandul si viziunea asupra ei, deci conceptia ei, si deasemenea vointa sau puterea de a o materializa. 

                 Astfel daca actiunea este a Lui si facuta de El atunci  si fructul trebuie sa apartina si apartine tot lui Dumnezeu. Dar fructul nu ajunge la El decat daca noi il daruim Lui din propria noastra initiativa , prin aceasta daruire noi renuntand la el, la fruct adica. Spre exemplu intr-o zi daruita celorlalti, in care noi i-am imbracat, hranit si educat pe ceilalti, fructele acestor actiuni apartin lui Dumnezeu si El se bucura de ele, iar fructul nostru in urma acestor actiuni dezinteresate si altruiste este binecuvantarea pe care o primim de la Dumnezeu. 

                  Acest act al consacrarii restituie omului starea arhetipala spirituala de perfecta armonie cu Dumnezeu in actiunile si gesturile sale. Pentru ca daca daruim fiecare actiune lui Dumnezeu sau astfel spus nu o incepem pana nu primim binecuvantarea, vom ajunge sa lucram pentru Dumnezeu...  

                 Adica este clar ca Dumnezeu este cel care actioneaza(in sensul ca tot ce se intampla se intampla prin puterea Lui, cu voia sau ingaduinta Lui), pot sa vad asta, dar mai mult decat atat, fructul actiunii trebuie sa-I apartina tot Lui. Iar prin consacrare ma asigur ca acest fruct este primit chiar inainte ca actiunea propriu-zisa sa inceapa si astfel eu stiu ca actiunea mea corespunde ordinii divine si astfel eu insumi sunt martor al puterii si vointei divine si in comuniune cu aceasta.

                 Pentru ca adevaratul miracol al consacrarii este acela ca ea este urmata de binecuvantarea lui Dumnezeu.

                   Deoarece absolut totul se poate consacra, de la ziua in sine cu toate activitatille ei pana la cele mai mici gesturi si la cele mai marunte actiuni, orice actiune pe care dorim sa o facem se supune si trebuie sa treaca prin acest act de veritabila alchimie spirituala . Vom consacra fiecare masa, vom consacra fiecare iesire in oras , mersul la piata, vom consacra orele de studiu, vom consacra rugaciunile si meditatiile, vom consacra somnul si chiar vom consacra dragostea si sexualitatea… 

               Dupa cum am spus miracolul este acela ca Dumnezeu trebuie sa ne raspunda la consacrare…

              Da, nu vor fi cuvinte de ajuns pentru a lauda acest minunat si divin gest numit consacrare…

             Cum ne raspunde Dumnezeu? Prin binecuvantare. Daca nu raspunde nu vom face actiunea respectiva…

              Daca veti face numai 10 consacrari pe zi , in zece ani veti fi facut 36 000. Si astfel in timp veti stapani intru-totul aceasta arma spirituala fara egal in lupta pentru desavarsire. Va veti da seama ca Dumnezeu raspunde in diferite feluri… Va las pe fiecare sa descoperiti… 

             Dupa cum am spus, inainte de fiecare masa, inchideti frumos ochii, va interiorizati si ii oferiti lui Dumnezeu acea masa.

                Incepeti fiecare zi cu o consacrare a zilei respective lui Dumnezeu. Inainte culcare consacrati lui Dumnezeu somnul respectiv. Acest gest este stravechi si il gasim chiar si la Adam. Adam isi incepea ziua cu invocarea binecuvantarii lui Dumnezeu, deci cu o consacrare a zilei respective lui Dumenzeu. Dupa ce o primea mergea si ii binecuvanta pe toti copiii sai si astfel incepea o zi din zorii spirituali ai umanitatii…  

                Daca vreti sa faceti o actiune importanta sau doar sa saditi un pom, cansacrati-I lui Dumnezeu aceasta. Daca nu simtiti binecuvantarea care trebuie sa urmeze oricarei consacrari nu incepeti actiunea. 

               Aici povestea este lunga. Noi, cei care credem si il urmam excluiv pe  Dumnezeu si deci vointa lui sfanta, ii vom consacra totul exclusiv lui Dumnezeu.

               Vom vedea ca sunt unii care au descoperit ca sunt destule actiuni la care Dumnezeu nu raspunde. Si atunci pentru ca acestia au dorit totusi sa faca tot ce vor si in acelasi timp sa fie absolviti de fructele, de karma acelei actiuni au cautat diferite entitati spirituale care sa le raspunda si unor actiuni nedivine, nedivine pentru ca nu primesc binecuvantarea lui Dumnezeu.

               Dar nu ne intereseaza aceste aspecte. Voi consacrati-I cu incapatanare totul lui Dumenzeu, daruiti-I Lui viata voastra in fiecare zi. Consacrati-I lui viata copiilor vostri, daruiti-I lui totul si asteptati raspunsul lui de binecuvantare. 

             Da, este o actiune pe cat de simpla pe atat de binecuvantata.

            Putem si sa spunem ca, in fapt, consacrarea este cererea binecuvantarii. Asfel daca nu primim binecuvantarea nu incepem actiunea respectiva. Spre exemplu daca mi-am propus sa plec la Paris, ma asez frumos in rugaciune si ii cer lui Dumnezeu biencuvantarea. Daca nu vine nu plec. O cer si azi si maine, pana vine. Iar daca nu vine nu plec cu nici un chip acolo.

            Nu trebuie sa faceti nimic fara binecuvantarea Lui.

           In mod normal ar trebui sa cereti biencuvantarea chiar si atunci cand faceti dragoste. Eu chiar va recomand sa nu faceti dragoste fara binecuvantarea lui Dumnezeu… Sa nu faceti nimic fara aceasta binecuvantare. Orice veti face fara ea va va lega…

        

                  Deoarece numai El este cel care actioneaza in univers , este firesc ca tot ce se face prin noi sa fie la unison cu vointa Lui, aceasta fiind in fapt singura modalitate de a nu face… karma, adica singura modalitate ca actiunile noastre sa nu ne incarce cu fructele lor.

                In acest mod noi de fapt implinim unul din cele mai mari deziderate ale existentei noastre. Ajungem sa lucram pentru Dumnezeu. El ne transforma in instrumentele lui eficiente si umile.

                Ii consacram Lui intreaga existenta si toate actiunile noastre… 

 

                  La randul ei orice binecuvantare este precedata de o cerere adresata lui Dumnezeu sa binecuvanteze persoana respectiva. Aceasta cerere este in fapt consacrarea persoanei respective lui Dumenzeu. I-o darum Lui spre binecuvantare. Miracolul binecuvantarii este acela ca simultan cu binecuvantarea acelei persone suntem si noi binecuvantati.

                  In general inima noastra este inceputul oricarei binecuvantari dar uneori este necesar sa binecuvantam anumite persone chiar daca in mod normal nu am face-o, spre luminarea sau spre indreptarea lor sau pur si simplu pentru a ne debarasa in interiorul nostru de orice sentiment negativ fata de acestea. 

                         Dumnezeu sa va binecuvanteze si sa va calauzeasca eficient prin consacrarile facute de voi.   

 

               Ideea acestui text este aceea ca nu trebuie sa faceti nimic fara binecuvantarea lui Dumnezeu...  Iar consacrarea este calea si lupta de a obtine, de a simti aceasta binecuvantare.

                 Fiti o permamanenta binecuvantare pentru toti cei din jurul vostru. Adica o permamanenta rugaciune pentru ca Dumnezeu sa coboare in fiintele celor din jurul vostru. Nu exista dar mai mare pe care sa il puteti face cuiva decat aceasta ca Dumnezeu sa coboare la el si sa fie cu el.

              Iar secretul este acesta ca daca El este cu voi, va fi, intr-un mod misterios, si cu cei din jurul vostru...  ;)