9 iunie 2010

Privilegiul de a-l cunoaste pe Hristos

               Hristos e o pleasca atat de mare pe capul oricarui muritor incat cei care nu profita de aceasta incredibila sansa pe care Absolutul o ofera nu exista in campul existentei ci undeva la periferie vegetand, mineralizand… 

           Nu veti putea niciodata sa apreciati aceasta nebanuita mana intinsa a Vietii daca nu ati simtit abisul mortii si daca nu ati perceput si trait extazul nemuririi.

           De ce suntem tocmai noi cei loviti de gratie, cui datoram o asemenea sansa neasteptata si fabuloasa?

             Hristos este ambasada pe care Tatal a deschis-o in Creatie. Este un izvor permanent de Dumnezeu. Oricand avem nevoie de certitudini dumnezeiesti oricand avem nevoie de Tatal, Hristos ne sta la dispozitie. Hristos este darul pe care Tatal ni l-a facut.

            Spune Iisus :

             Nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu-l va trage Tatăl, Care M-a trimis, şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.                Scris este în prooroci: "Şi vor fi toţi învăţaţi de Dumnezeu". Deci oricine a auzit şi a învăţat de la Tatăl la Mine vine.                Nu doar că pe Tatăl l-a văzut cineva, decât numai Cel ce este la Dumnezeu; Acesta L-a văzut pe Tatăl. 

                                                                                                                           Ioan 6, 44-46

 

              Asadar Tatal ne calauzeste la Iisus atunci cand El considera ca meritam asta. Daca Tatal ne-a adus la Iisus deja este cel mai mare dar cu putinta pe care Tatal ar putea sa ni-l faca si ni l-a si facut.

                 Exista atatia amarati si saraci cu duhul care beneficiaza de aceasta pomana divina, i-am vazut, vai de mama lor, dar se tin tare de aceasta nebanuita franghie aruncata din ceruri si cand Hristos va sufla peste ei in lumea de dincolo, cei care astazi sunt pe val si destepti si par a avea lumea la picioarele lor vor fi asemenea unor viermi in comparatie cu acestia.

                  Feriti-va de orice dorinta care tine de aceasta viata atata vreme cat nu v-ati incredintat de faptul ca fiinta voastra este incatusata cu tarie in pumnul lui Dumnezeu. Feriti-va de orice visuri pana ce nu veti deveni una cu Hristos. Sa va amintesc ca apostolii nu intemeiau familii ci le paraseau chiar pe cele pe  care le aveau? Daca il veti cunoaste pe Hristos si El va va casatori cu mana Lui atunci, da, dar altfel mai bine sa nu faceti nimic si sa va “ratati” viata intr-o manastire decat sa faceti ceea ce nu stiti si sa regretati apoi o vesnicie.

                  Va spun ca veti regreta orice succes pe care il veti avea in aceasta viata si va veti dori sa fi fost mai degraba cersetori decat sa sfidati cu dorintele voastre pe Cel care va va darui nemurirea. 

                Va veni o vreme cand veti regreta ca nu ati fost suficient incercati in aceasta viata, ca obrazul vostru a strabatut viata aceasta prea putin udat de lacrimi, cand va veti dori sa va intoarceti si sa traiti o viata pentru Cel rastignit…

                Secretul secretelor, Gloria gloriilor, suprem Extaz, atunci cand veti fi una cu Hristos veti vedea ca sunteti una Cu Tatal... 

                 Curaj, va veni si timpul nostru. Am venit aici pentru a ne mantui. Si vom fi si noi binecuvantati… Cu cat vom fi mai mult una cu El cu atat vom avea soarta Lui si vom experimenta ceea ce El a experimentat... 

                  Luptati cu toate fortele, cu toata viata, cu tot ce aveti viu in voi pentru a-l cunoaste pe Hristos personal aici, in aceasta viata. Nu precupetiti nici un efort pentru a simti atingerea Lui aici si azi si nu maine si nu in ceruri. Rugati-va , postiti, faceti ce vi se va spune sa faceti. Si mai ales ganditi-va neincetat la El, fiti obsedati de El. Spuneti tuturor ca acesta este scopul vostru in viata, sa-l cunoasteti pe Hristos in aceasta viata. Practicati isihasm, practicati orice se poate practica numai sa il cunoasteti. Rugati-va cu cerul si cu pamantul pentru aceasta gratie. 

                   Nu exista nimic superior care sa poata fi obtinut in aceasta viata. Daca il veti obtine pe El, veti obtine mantuirea si viata vesnica, il veti obtine pe Tatal. Orice e prea putin si prea usor pentru asta. Pentru ca voi sa primiti acest dar a suportat cineva durerea si rastignirea... 

                  Nu conteaza ce spun ceilalti, voi plangeti, aprindeti lumanari, sarutati moaste , spalati picioarele oricui si umiliti-va dincolo de orice limita. Nimic nu e prea mult pentru a atrage atentia Rastignitului... 

                   Trezeste Doamne inimile lor ca sa te cunoasca si sa poata primi binecuvantarea Ta !

                Nu intamplator, in cel mai bun film despre Iisus, dupa cel al lui Zeffirelli, Feciora este o romanca…  

3 comentarii:

  1. ^Sa inteleg ca numai cei alesi de Tatal se pot mantui,restul nu are nici o sansa ?
    ^De unde stim ca si noi vom fi din cei alesi ?
    ^Sa inteleg ca trebuie sa fii sarac lipit pamantului ca sa te poti mantui ? Oare de aceea a ajuns poporul roman in situatia asta, ptr.ca a fost ales ptr. mantuire?
    ^Sa inteleg ca trebuie sa parasesti tot ce ti-e drag ca sa te poti mantui ? Sau poti sa te mantui si langa cei pe care ii iubesti.
    ^Sa fugim de responsabilitati ca sa fim singuri sa ne mantuim, sau sa ne indeplinim sarcinile care ne-au fost date ca sa ne putem mantui ?

    Multe, multe intrebari am , dar....cine stie....

    RăspundețiȘtergere
  2. Numai in masura in care vom fi bantuiti de aceste intrebari sansele ca sa primim raspunsuri chiar de la Cel care le detine cresc.
    Stim ca nimeni nu poate sa urce la cer singur . Tatal coboara la el si il ridica…
    In momentul in care intelegem ce inseamna mantuirea, viata vesnica , etc, facem totul pentru a le obtine si unul din obiective devine comunicarea si comuniunea cu Dumnezeu. Si El ne reveleaza acest lucru...
    Este destul de bine formulat “sarac lipit pamantului”. Atunci cand omul va spune: Nu am nimic, nu sunt nimic, ia Doamne in primire fiinta mea, coboara si o locuieste… e foarte aproape de mantuire.
    Exista sfant bogat material? Niciodata. Presupunand ca un sfant ar avea bogatii materiale, acesta nu s-ar identifica cu ele, ar fi o circulatie neintrerupta a acelui capital pentru binele celor multi si sarmani, pentru raspandirea Adevarului. Dumnezeu este precum aurul, iar bogatiile acestei lumi, inclusiv faima sau alte impliniri sunt precum fierul ruginit.
    Poporul roman este intr-o situatie foarte buna daca e sa comparam situatia lui cu aceea planetara.
    Mantuirea in sine este ca o iubire care face sa se stearga amintirea a orice altceva. Sau ca o mireasa pe care nu o obtii daca nu renunti la tot pentru ea. Cum a spus Hristos, dragi iti sunt atunci cei care fac voia lui Dumnezeu…
    Sigur, situatia este complexa. Cine ne-a dat acele sarcini? Stim sigur ca le-am primit din mana lui Dumnezeu? Acesta este avantajul de a –l cunoaste intai pe Dumnezeu si abia apoi a incepe sa “traiesti”… Dar indiferent de momentul in care il vom cunoaste , El ne va lamuri in privinta responsabilitatilor noastre.
    Trebuie sa fim suficient de nebuni incat sa nu lasam mantuirea noastra pe mana altora... biserici, preoti, maestrii spirituali...
    Sa rostim zilnic rugaciunea inimii ore intregi daca se poate, sa facem ce a spus Iisus sa facem, sa nu precupetim nici un efort. Si noi putem sa stam de vorba cu Iisus aici si acum. Nu merita aceasta implinire orice efort si sacrificiu?

    RăspundețiȘtergere
  3. *Sa inteleg ca cei saraci sunt deja mantuiti , doar ptr. ca sunt saraci si ca cei bogati nu au nici o sansa ?
    Eu cred ca Iisus se refera la suflet si nu la materie. Daca esti sarac in duh, adica fara pacate, poti sa te mantui iar cel bogat (in pacate )nu se poate mantui. Si este corect.
    Poti sa fii cel mai sarac din lume si sa ai un suflet incarcat de pacate si... poti sa fii putred de bogat si sa ai un suflet de lumina.
    Prodabil face referire la dependenta de orice si nu numai la bagatii.Daca putem renunta oricand la ceva drag, atunci este in regula.Nu suntem dependenti.Probabil dependenta este o piedica in calea evolutiei noastre.
    * Sa inteleg ca trebuie sa ne lasam pe mana altora ...a bisericii, a preotilor, a maestrilor spirituali sa ne mantuiasca ?
    Nici asta nu prea cred.
    Dumnezeu ne-a creat si este nepartinitor ,a lasat o lege ptr. toata lumea "legea cauzei si a efectului". "Ceea ce faci aia vei primi".
    Cum poate sa ma mantuiasaca pe mine un preot, care poate a gresit mult mai mult in viata decat mine ? El poate doar sa-mi dea un sfat, dar ca sa nu mai pacatuiesc, tot eu trebuie sa lupt cu mine si nu altul. Deci este decizia mea daca ma mantui sau nu. Singura ma pot mantui daca imi pare rau si nu mai repet aceeasi greseala . Nu ?
    *Am citit in cartea "Conversatii cu Dumnezeu "un dialog care mi-a placut f.f.mult referitor la Voia lui Dumnezeu:
    - Doamne,stii ca te iubesc f. mult
    -Daca m-ai iubi cu adevarat, atunci ai face Voia Mea.
    -Dar eu fac Voia Ta
    -Dragul meu iti spun asa, voia ta-i si Voia Mea, dar sa stii ca Voia Mea nu este
    si voia ta.Dupa care Dumnezeu ii insira toate faptele pe care doreste sa le faca ca sa fie dupa Voia Lui.
    Chiar daca dorim sa facem Voia Lui tot mai gresim din cand in cand.

    RăspundețiȘtergere