27 septembrie 2010

Lupta dintre bine si rau. Scoala Ingerilor

                       

                              Nu putem sa avem o viziune obiectiva asupra universului in care traim daca ignoram cele mai importante realitati ale sale. Astfel, oricat ni s-ar parea de ciudat sau de neinteresant, existenta acestul inger care a mai si cazut a conditionat si influentat destinul intregului univers.

Nu putem ignora aceasta lupta intre bine si rau. O veritabila batalie. 

Trebuie sa cunoastem strategia acestui razboi, armele, capcanele, trebuie sa devenim luptatori destonici. 

Nu putem sa ignoram ca ne aflam in mijlocul acestei batalii care se duce pe viata si pe moarte. Pe viata si pe moartea noastra. 

Daca Dumnezeu ne-a nascut in mijlocul acestei lupte inseamna ca ne vrea luptatori destoinici.

                                   Cand o creatura atat de importanta si primordiala cade, ei bine acest fenomen nu poate fi decat o lectie nemuritoare la care participa intreaga Creatie. 

Dumnezeu ridica noi ingeri si insista enorm pe iubire, umilinta si ascultare. 

De ce? Pentru ca ori de cate ori nu suntem umili riscam sa ajungem sub influenta acestui inger cazut.

De ce? Pentru ca daca nu putem fi umili acum cand suntem asemenea unor viermi si rame, cum vom putea sa ne umilim cand vom avea puteri uriase, infinite chiar? Ce garantie avem ca vom reusi asta atunci si ca nu riscam sa producem si noi un dezastru asemenea celui care a cazut, daca acum nu reusim?

La fel de important este sa fim mereu cu ochii pe modelul divin. Nimic din ce a facut Iisus nu este intamplator si reprezinta lectii nemuritoare pe care noi trebuie sa le rememoram si asimilam. 

Incet, incet vom incepe sa distingem intre toate aceste energii. Il vom simti pe Iisus in mod distinct si vom simti si absenta Lui.

Trebuie sa fim vigilenti si sa avem discernamant. Sa ne rugam pentru vigilenta si discernamant.

Exista multe persoane care cred ca se afla pe cale cea dreapta dar iubirea pentru Dumnezeu abia palpaie iar argumentele pentru a nu iubi aproapele abunda.

Dumnezeu spune: Sa nu judecam si totusi noi avem veritabile tribunale in sufletele noastre unde trimitem pe fratii nostri in infernuri si chiar la moarte mai ceva decat inchizitia. 

Asadar trebuie sa fim mereu atenti la dorinte, la ambitii, la actiunile in care ne angrenam si sa ii daruim lui Dumnezeu tot ce facem, tot ce dorim , tot ce ne preocupa.

Sa ne consultam mereu cu El.

Nu intamplator a lasat Dumnezeu o forta mai mare decat oricare alta care sa ii stea impotriva. O forta care este ca si inexistenta in raport cu El dar mai puternica decat celelalte. O forta pe care numai El o poate invinge si stapani. 

Iar daca a fost posibila caderea acestei forte, daca a fost posibil ca o fiinta sa nu se mai inteleaga cu Dumnezeu inseamna ca acest lucru va fi mereu posibil si numai o educatie spirituala adecvata poate sa evite acest neajuns. 

Aici este misterul insistentei pe umilinta si ascultare. Pe exemplul infranarilor, al modestiei, al austeritatii.

Asadar ce suntem noi si unde ne aflam si unde mergem?

Noi ne aflam intr-o scoala. Scoala Ingerilor. 

Noi invatam si asimilam calitatile si invatatura necesare vietii vesnice. 

Prietene, nu am nevoie de masini de lux si de palat ca sa invat sa conduc lumile in numele lui Dumnezeu!

Nu am nevoie nici de o iubita care sa straluceasca de o frumusete exterioara ci mai degraba de una care sa asculte de Dumnezeul ei.

Sunt aici ca sa invat umilinta si ascultarea si iubirea nu numai a celor care sunt usor de iubit ci iubirea chiar si fata de cei rai si neascultatori. 

Trebuie sa invat rabdarea si binecuvantarea.

                                  Trebuie sa invat sacrificiul si cum sa fac sa fiu mereu un instrument al lui Dumnezeu.  

1. Eu sunt viţa cea adevărată şi Tatăl Meu este lucrătorul. 2. Orice mlădiţă care nu aduce roadă întru Mine, El o taie; şi orice mlădiţă care aduce roadă, El o curăţeşte, ca mai multă roadă să aducă. 3. Acum voi sunteţi curaţi, pentru cuvântul pe care vi l-am spus. 4. Rămâneţi în Mine şi Eu în voi. Precum mlădiţa nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi, dacă nu rămâneţi în Mine. 5. Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic. 6. Dacă cineva nu rămâne în Mine se aruncă afară ca mlădiţa şi se usucă; şi le adună şi le aruncă în foc şi ard.

                                                                                                                                                         Ioan 15 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu