O parabola

                            

                             A fost odata un Arhitect care avea in plan o constructie cu totul speciala. Atunci El a cautat cei mai buni constructori din lume si le-a aratat in amanunt ce si cum dorea sa construiasca. A tocmit acesti constructori si s-au inteles asupra timpului si pretului constructiei.

                         Numai ca acesti constructori, datorita faptului ca se credeau mai presus chiar decat Finantatorul si Arhtitectul care ii angajase, in timp, au deviat de la planul initial si au inceput sa execute dupa propriile lor planuri nemaitinand seama de proiect.

Arhitectul le-a trimis din timp in timp calfe care sa le reaminteasca de planul Sau intial si de termenul limita al constructiei.

Calfele au sfarsit prost, fie omorate, fie dispretuite sau alungate.

Si cand parea ca cei care primisera lucrarea si toata sustinerea pentru a desavarsi constructia au pus cu totul stapanire atat pe planuri cat si pe resurse si pe perspective, Arhitectul si-a trims pe cel mai de seama ajutor sa ajunga la o intelegere cu cei pe care ii angajsase spre lucrarea cea mare.

Pentru ca nu au ajuns la nici o intelegere, Arhitectul a spulberat lucrarea , I-a imprastiat pe lucratorii cei rai si nerecunoscatori si a hotarat sa construiasca in alta parte cu alti lucratori selectionati nu dupa criteriul puterii lor si renumelui lor ci dupa acela al ascultarii, umilintei si slabiciunii acestora. A modificat de asemenea si rasplata adaugand acesteia si grija pentru lipsurile noilor sai lucratori.

Minune, Arhitectul se intelegea perfect cu noii sai ucenici si acestia nu ieseau din Cuvantul Lui decat rareori din slabiciune sau din greseala, niciodata cu intentie.

Arhitectul era foarte multumit vazand cum constructia Sa cea perfecta inainteaza cu fiecare zi si cum planurile Sale prind contur cu fiecare an. 

Atunci a hotarat ca toti slujitorii Sai apropiati sa urmeze drumul acesta al slabiciunii si umilintei pentru ca si ei sa devina pe rand ucenici , calfe si mai apoi ei insisi arhitecti.

De asemenea a mai hotarat ca El insusi sa viziteze din cand in cand constructia pentru a se bucura cu lucratorii cei cinstiti.

Iar aceasta decizie este numita de umanitate Intoarcerea lui Hristos.

Iar morala este ca oricat de importanta ar fi misiunea care ni se incredinteaza, putem oricand sa refuzam, avand aceasta libertate, si aceasta misiune si constructie va fi incredintata altcuiva mai dornic de a lucra pentru marele Arhitect.

                             Evident nu sunt si nu voi fi mason, dar si masonii au sansa sa se mantuiasca daca vor asculta si vor renunta sa creada ca planurile lor, mai ales cele care sunt in opozitie evidenta cu poruncile lui Dumnezeu, sunt mai bune decat cele divine.