Fara existenta infernului fiintele s-ar imparti in doua categorii: cele care actioneaza conform vointei lui Dumnezeu si primesc gratia si binecuvantarea acestuia si viata vesnica si cele care actioneaza dupa propria vointa, acceptand moartea ca un sacrificiu pentru nebunia sau placerea sau orgoliu de aface dupa propria vointa.
De murit, oamenii mor odata si gata. Brusc, totul se termina , sau incepe din nou.
Dar infernul ce este altceva decat o camera de tortura pentru cei rai?
Asadar, de ce i-ar tortura Dumnezeu pe cei care nu i se supun? Sau sa formulam altfel, mai corect: de ce absenta lui Dumnezeu este o veritabila tortura?
Pentru ca viata si tot ce e bun si frumos infloresc numai prin seva lui Dumnezeu care poate fi numita si Duh Sfant?
Si in absenta acestei seve totul se distorsioneaza, transformandu-se in chin si suferinta?
Cine merge in infern?
Se pare ca in primul rand merg toti aceia care conlucreaza constient si de buna voie cu infernul. Cum aflam prin Kathryn Baxter despre acea vrajitoare care i se inchina ingerului cazut sperand sa primeasca multa putere in lumea de dincolo, in imparatia acestuia. Numai ca nu a fost asa.
Asadar cine se asociaza cu cei condamnati in infern isi leaga soarta de a acestora.
Cu toate acestea veti vedea ca sunt destui care gasesc argument de a-i trata pe demoni ca pe niste zei.
In infern mai merg si cei care produc atat de multa suferinta incat nu si-ar putea-o sterge, arde, nici in o mie de vieti.
Sa luam ca exemplu uciderea a o suta de mii de oameni prin intermediul unei bombe atomice. Sa presupunem ca de acest dezastru sunt responsabili 3 sau 5 oameni. De cate mii de ori ar trebui sa moara acestia ca sa primeasca inapoi moartea celor 100 de mii? Si atunci merg in infern ca sa isi arda acolo pacatele.
In infern mai merg si cei care l-au cunoscut pe Dumnezeu dar nu il asculta. Acestia sunt considerati asemenea demonilor si impart soarta acestora.
Cunoasterea lui Dumnezeu poate fi o mare binecuvantare dar si o mare pedeapsa si judecata pentru cei care nu asculta de El. Multi fura zilnic, dar cei care fura de fata cu Dumnezeu sunt pedpsiti pe loc asemenea lui Anania si Safira. Acesta este un subiect foarte interesant si merita tratat separat: minunatia dar si grozavia prezentei lui Dumnezeu.
Daca l-ai intalnit pe Dumnezeu si te opui acestuia venind cu solutii mai bune decat vointa divina atunci trebuie sa te racoresti un pic in infern, ca sa intelegi unde duce absenta lui Dumnezeu, ca sa intelegi ce inseamna Dumnezeu si tot ce vine de la El.
Marea problema a infernului este aceea ca toti care il viziteaza cu greu se mai pot intoarce la Dumnezeu deoarece ei il fac responsabil pe Dumnezeu pentru tot acel chin, blestamandu-l neincetat. Iar aceasta este o grozavie mai mare decat toate pacatele la un loc. Desigur ca oricine are putina cunoastere vede ca este o prostie sa lupti chiar impotriva lui Dumnezeu. Totusi exista ceva de martir, ceva oarecum glorios mai ales daca pui pe seama Creatorului suferinta ta. De aceea Dumnezeu a dat exemplu unei suferinte din iubire care duce la mantuire in opozitie cu suferinta din orgoliu care duce la moarte si dezastru. Dumnezeu si-a asumat aceasta suferinta, aratand care este singura suferinta divina ce daruieste Viata...
Dumnezeu este o entitate care vrea sa se exprime pe Sine in Creatia Sa. Creatia Sa vorbeste despre El. El vorbeste despre Sine prin Creatia Sa.
Infernul este atat de urat si ingrozitor pentru ca este opus lui Dumnezeu si lipsit de Dumnezeu.
Infernul marturiseste despre absenta lui Dumnezeu, despre grozavia absentei lui Dumnezeu.
Toata viata, tot ce este bun, semintele vietii, vin de la Dumnezeu, El le sadeste si tot El le creste daruindu-le duhul sau cel sfant.
Numai in acest mod este posibila desavarsirea care inseamna dumnezeire.
A fi desavarsit inseamna a fi una cu Dumnezeu si a-l exprima pe Dumnezeu, a fi o intrupare a lui Dumnezeu.
Multi au consideratie pentru Dumnezeu.
Dar Dumnezeu si-a revelat, mai mult ca niciodata, aspectul sau de sfintenie.
Acesta este atat de inalt ca nimeni nu poate sa-l pastreze sau sa-l dezvolte decat numai Dumnezeu prin cei pe care ii alege.
Dumnezeu vrea sa transfere aceasta trasatura copiilor sai.
Vedeti, puternici sunt multi, multi au cunoasterea, dar nimic nu este mai greu decat sfintenia.
Aceasta este provocarea pe care Dumnezeu o lanseaza Creatiei.
Dumnezeu este un bun educator si invatator dar deoarece trebuie sa respecte liberul arbitru copiilor sai nu poate sa faca nimic daca acestia nu-l asculta si ii lasa in seama actiunilor lor.
Tot mai multi oameni cred intr-un Dumnezeu de la care porneste intreaga viata si creatie, dar le este foarte greu sa inteleaga un sfant care sufera si indura cu bucurie pentru ceilalti. Acesta este si motivul pentru care martirii sunt atat de bine primiti in ceruri. Martiri fiind toti aceia care mor pentru binele celorlalti din dragoste pentru acestia, din dorinta de a-i elibera, de a-i invata, de a le usura existenta.
Intr-adevar pentru unii desavarsirea inseamna abundenta si implinire pe toate planurile.
Totusi Dumnezeu ridica alte modele ccare nu corespund viziunii noastre despre spiritualitate cel mai adesea.
Dumnezeu insusi a ales sa sufere pentru ca cel mai greu de acceptat in aceasta lume este suferinta.
Intr-adevar daca ar fi sa definim raul am spune ca suferinta este raul.
Deja urcam spre piscuri ce par incomprehensibile.
Dumnezeu nu isi foloseste atotputerea ci ne arata o fata neasteptata.
Ia asupra Lui si ispaseste propria noastra suferinta.
Desigur pentru o minte rece aceasta este un lucru just deoarece oricine poate spune: nu am cerut sa ma nasc, sa fiu, sa invat, sa gresesc, sa sufar…
Dar pentru orice inima asta este o mare dovada de dragoste.
Dar ambele puncte de vedere demonstreaza perfectiunea de acum a Creatiei. Intr-adevar daca Dumnezeu este in mijlocul ei, cum ar putea sa fie decat desavarsita.
Asadar suferinta sfintilor reprezinta aceeasi gratie a lui Dumenzeu de a suferi in locul copiilor Sai.
Desigur iarasi cineva ar putea spune: De ce faci asta, ai putea la un semn sa stergi toate pacatele.
Dar poate ca Dumnezeu ar raspunde: Creatia nu este Maya ci propria manifestare si existenta a divinitatii. Desi aparent creatia se naste si se sprijina pe "vidul beatific creator", totusi ea se naste din Mine si Eu sunt suportul si viata ei. Femeia reprezinta vidul, adica ceea ce il cuprinde pe Dumnezeu. Femeia este vasul lui Dumnezeu, cea prin care Dumnezeu naste lumea si creatia. Vidul este intotdeauna pur si neinceput, aceasta este si sensul fecioriei feminine. Femeia se pastreaza, daca se pastreaza, pentru Dumnezeu. Pentru ca ea sa il poata cuprinde pe El, care este sfant si pur. Pentru ca El sa inceapa creatia unui nou univers prin ea care sa fie o binecuvantare... Dar in realitate Dumnezeu insusi pastreaza pure pe cele alese, fecioria fiind in fapt un semn al prezentei sale si al relatiei pe care femeia o are cu El... Dumnezeu sustine, admira si promoveaza fecioarele si opusul lui promoveaza opusul, facandu-le pe fete sa caute sa scape de feciorie, extrema opusa a Fecioarei fiind... "Prostituata sacra" .
"Mama" lui Dumnezeu este in eternitate Fecioara si pura. Iar prin nastere ea nu isi pierde fecioria , ba devine infinit mai sfanta si mai stralucitoare.
Daca sunteti atenti, in aceasta scurta relatare se afla ascunsa superioritatea unei anumite viziuni teologice. Crestinismul are, chiar si asa limitat cum este inca in exterior, multe revelatii unice despre Dumnezeu si ordinea sa divina.
Si atunci totul se schimba.
Totul se schimba cand Dumnezeu vrea sa joace un rol in propria Sa Creatie.
Dumnezeu asadar este hotarat sa se identifice cu propria Sa lume si sa o desavarseasca.
Acesta este unul dintre marile sensuri ale Vietii, ale manifestarii.
Oamenii vor deveni iubitori de ei înşişi în loc de Dumnezeu. Răutatea va creste fără măsură în ultimele zile. Bărbaţi si femei vor iubi casele lor, maşinile, terenurile, clădirile, afacerile, argintul şi aurul lor mai mult decât pe Mine." "POCĂIŢI-VĂ," a zis El, "pentru că Eu sunt un Dumnezeu gelos. Nimic nu puteţi pune înaintea închinării Mie - nici fiii sau fiicele, nici soţiile sau soţii.
Pentru că Dumnezeu este Duh, şi Lui trebuie să l se închine în Duh si adevăr."
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu