Şi mâine iar va fi măcel
pe lumea asta de păcate,
şi-om sta cu feţele-ncruntate
şi dumneata şi eu şi el.
Şi flori si stele vom uita
şi toate ne-or părea duşmane
şi-om trece crânceni pe chesoane
şi el şi eu şi dumneata...
Şi poate-ntr-un crepuscul greu,
când vom lăsa in urma zgură,
ne-om prabuşi, sătui de ură,
şi dumneata şi el şi eu.
Apoi, zambind peste oţel,
vor fi iar stele, flori si pace,
şi noi miresme ne vom face
şi dumneata şi eu şi el.
Radu Gyr , Ultimele Poeme
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
.jpg)
Cu adevărat superb poem! De fapt, Radu Gyr îmi place în întregime. Uite încă o poezie care îmi merge la inimă:
RăspundețiȘtergereŞtiu că sunt lut
Ştiu că sunt lut, dar nu ştiu cine
Mi-a pus în piept albine stranii
să-mi scoată mir din mărăcine,
din bălării, împărtăşanii.
Minunea mea se-ntâmplă vie,
din mofturi mici şi biete fleacuri…
Un colţ al meu e-o-mpărăţie,
o zi de-a mea răsfrânge veacuri.
De nu strâng mările în braţe,
prin câte-o baltă tot deretic
şi gheara mea tot stă să-nhaţe
din orice taină, câte-un petic.
Şi, dacă-ncălecat pe-o rază,
ea nu mă urcă-n cer, încalte
de-o-şchioapă-n aer tot cutează
peste coteţe să mă salte.
– Radu Gyr –
Foarte frumos, binecuvantati sunt acesti poeti care au atras atentia prin suferintele lor lui Dumnezeu...
RăspundețiȘtergere"În închisoarea din Aiud, Radu Gyr a fost supus unui regim de detenție deosebit de aspru. Doi ani din pedeapsă i-a executat purtând lanțuri grele la picioare. Când s-a îmbolnăvit grav, autoritățile i-au refuzat acordarea de asistență medicală. O mare parte din detenția de la Aiud și-a petrecut-o în celula nr. 281."