20 februarie 2011

Aparente contradictii in mesajul scripturii

Este evident ca exista niste aparente contradictii in mesajul evangheliilor, in mesajul lui Iisus si al lui Pavel.

Astfel ne spune Pavel sa stam departe de cei rai si pacatosi si sa nu ne amestecam cu ei, dar in acelasi timp mesajul spiritual este pentru ei si trebuie sa mergem in mijlocul lor.

Explicatia este urmatoarea. Atata vreme cat mesajul nostru ajunge la ei si acestia actioneaza conform cu el, pocaindu-se sau indraptandu-se cat de cat, aceptandu-l si straduindu-se sa-l aplice in vietile lor, este bine sa fim si sa ramanem in mijlocul lor.

Dar atunci cand mesajul nostru nu numai ca nu este auzit dar mesajul si obiceiurile celor rai ne influenteaza si pe noi si in loc sa-i aducem noi pe ei de partea luminii suntem noi adusi de partea intunericului si minciunii atunci evident ca trebuie sa ne departam de ei.

Avem si noi printre noi un asemenea exemplu care de dragul reusitei si de dragul propriei imagini nu numai ca i-a imbratisat pe necredinciosi si pe dusmanii lui Iisus dar chiar a ajuns sa lupte impotriva slujitorilor si mesajelor lui Iisus preluand aceasta stafeta antichristica, iata un exemplu negativ de ceea ce inseamna sa pui lumea si propria persoana mai presus de Dumnezeu.

Oare dusmanul lui Hristos de ieri este astazi prietenul Lui? Nicidecum , s-a speriat foarte tare dandu-si seama ca se sinucide ca imagine luptand impotriva lui Hristos, atata tot, in inima lui il dispretuieste in continuare pe Iisus.

Iar problema este ca acest dispret este rodul propriului duh al acelei persoane care este un izvor de duh rau si oricine se hraneste cu produsele acelei fiinte musca din acest duh rau care in invizibil va produce in propria fiinta aceasta departare de Dumnezeu si vointa Lui. Oare nu vedeti ca numai cei morti lauda pe aceia care sunt si ei tot morti? Vedeti dar cum acestia au o oarecare putere daca i-au departat de Dumnezeu si pe altii mai slabi de inger si plini de dorinte. Ceea ce demonstreaza ce am spus despre acest duh rau in care se afla care iata ca lucreaza cu eficienta impotriva lui Dumnezeu.

Vedeti asadar ca Dumnezeu este necrutator cu dusmanii sai si daca acestia nu vor sa i se inchine desi le tot spune asta de ceva vreme, vor cunoaste mania Lui pana la capat. Infernul ce este altceva decat un loc in care Dumnezeu nu se manifesta si in care nu exista nici mila si nici iubire?

Compasiune desigur pentru cei care pier chiar sub ochii nostrii.

Teribil esti Doamne cu dusmanii Tai, cine s-ar putea pune cu Tine?

Cine sunt dusmanii lui Dumnezeu? O , dar nu-i recunoasteti? Cei care lupta pe fata impotriva tuturor religiilor si tuturor scripturilor. Cei care se straduiesc sa demonstreze ca scripturile sunt literatura... Desigur ca la Dumnezeu toate sunt posibile si ar putea sa fie salvati cu conditia sa le puna cineva gandul cel bun, cineva din cei care au putere. Incepand cu Dumnezeu...

Trebuie ca cineva sa-si asume mantuirea lor fie din propria initiativa fie la impulsul lui Dumnezeu. Si eu stiu si vad ca nimeni nu-si asuma mantuirea acestora si nici pe mine nu ma conving deloc sa-i binecuvantez.

Acestia care sunt in aceasta situatie trebuie de urgenta sa ceara gratia lui Dumnezeu, gratia lui Iisus. Oare nu intelegei ca sunteti ca si morti, ca nimeni nu poate sa va forteze sa il iubiti si sa il ascultati pe Dumnezeu?

Mai sunt si acestia care spun ca Iisus e divin si Dumnezeu e bun si bland dar nu vor sa auda de pocainta si umilinta si nu vor sa indrepte nimic din toate lucrurile strambe pe care le fac.

Toti acesti nefericiti isi inchipuie ca daca sunt vii Dumnezeu le este dator cu ceva mai mult decat toate cele deja facute si ca trebuie sa asculte de ei si ca pot sa fie primiti de El fara sa aiba cel mai mic dram de pocainta si umilinta, de indreptare.

Asadar avem exemplu celor care ar trebui sa iasa din mijlocul celor rai deoarece au ajuns sa fie asemenea cu acestia, deoarece au inchis ochii la pacatele acestora si nici nu-i mustra nici atentioneaza, ba le lauda pacatele pentru ca se simt obligati sa raspunda la cuvintele de lauda.

De laudatori avem noi nevoie sau sa ramanem in vointa si binecuvantarea lui Dumnezeu? Putem sa lucram si pentru noi si pentru Dumnezeu dar daca vom pune de prea multe ori vointa noastra inaintea vointei Lui, incet incet ne departam de El si chiar daca nu ne pierdem in primul rand nu vom putea sa mai salvam pe nimeni din cei de langa noi.

Acelasi lucru se intampla si in cazul lui Iisus care este pace si iubire si bunatate dar in acelasi timp ne spune ca a venit sa aduca sabia…

Vi-l amintiti si pe Ioan care ii cearta pe fariseii cei rai nedorind sa-i binecuvanteze ci sa ramana in pedeapsa lui Dumnezeu…

Pentru ca Viata este si mantuire dar este si moarte, este si binecuvantare dar si judecata. Si la copiii cei buni, Dumnezeu trimite slujitori blanzi cu binecuvantari iertari si rabdare, iar la cei rai trimite ingeri cu mustrari si pedpse…

Cum vom sti cui sa daruim binecuvantare si cui mustare? Numai Dumnezeu stie si noi trebuie sa fim la unison cu El si sa ascultam de El.

Desigur ca celor orgoliosi nu le prea sunt de folos mustrarile, dar din rau in mai rau si din orgoliu in orgoliu ajung suficient de jos la un moment dat si ii impresoara suferinta si necazurile si atunci isi aduc aminte cu adevarat de toate pacatele isi amintesc atunci ca s-au pus pe sine inaintea aproapelui si inaintea lui Dumnezeu… De aceea uneori necazul si suferinta sunt o binecuvantare pentru ca ne readuc aminte de Dumnezeu si ne amintesc de umilinta si ascultare.

Sa ne amestecam cu cei rai asadar si sa le spunem: Sunteti morti, sunteti somnambuli si unii in somnul vostru visati ca il slujiti pe Dumnezeu; daca nu va veti pocai praful se va alege de voi si de ai vostrii. Desigur putem sa actionam si exclusiv prin iubire si cuvinte frumaose. Si daca niciuna nici alta nu este eficienta, urmeaza judecata...

Multi slujitori si copii are Dumnezeu dar numai acestia care au curajul si puterea sa duca adevaratul cuvant si adevarata vointa oriunde sunt trimisi , numai acestia au putere sa lege si sa dezlege, sa ridice si sa coboare, sa judece si sa binecuvanteze. Si cum judeca ei asa va fi pentru ca nu ei judeca ci Dumnezeu prin ei, cum spune Iisus acolo, Si chiar daca judec eu, judec asa cum aud la Tatal…

Si vai de cei care intalnesc pe Dumnezeu ca judecator...

Si cei la care m-am referit aici sunt mici si putini dar sunt altii care tin departe de Dumnezeu sute si mii de oameni si lupta cu acestia va fi cu mult mai grea deoarece daca ai obtinut puterea inainte de a-l obtine pe Dumnezeu cat de greu te vei mai supune vointei lui Dumnezeu...

Tocmai de aceea pe noi Dumnezeu ne duce intai la izvoarele cunoasterii si iubirii si ascultarii, daruindu-ne puterea si puterile mai apoi...

Ca sa nu riscam si noi sa ajungem sa ne integram ne-spiritual in absolut pretinzand exact opusul ...:)

15. Voi judecaţi după trup; Eu nu judec pe nimeni.

16. Şi chiar dacă Eu judec, judecata Mea este adevărată, pentru că nu sunt singur, ci Eu şi Cel ce M-a trimis pe Mine.

17. Şi în Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată. Ioan 8

39. Şi a zis: Spre judecată am venit în lumea aceasta, ca cei care nu văd să vadă, iar cei care văd să fie orbi.

40. Şi au auzit acestea unii dintre fariseii, care erau cu El, şi I-au zis: Oare şi noi suntem orbi?

41. Iisus le-a zis: Dacă aţi fi orbi n-aţi avea păcat. Dar acum ziceţi: Noi vedem. De aceea păcatul rămâne asupra voastră. Ioan 9

2 comentarii:

  1. În mare parte, ai dreptate, dar aş adăuga doar câteva lucruri. Cândva am fost şi eu dintre acei care Îl negau pe Iisus, şi orice fel de Dumnezeu. Deşi eram un om bun, eram dezgustată de religii, în care vedeam doar ipocrizie. În acel moment, dacă s-ar fi găsit cineva să mă mustre, nu numai că nu m-aş fi apropiat de Hristos, dar m-ar fi pierdut de-a binelea. Trebuie să adaug că citisem mult, şi aveam tot felul de argumente intelectuale.

    A trebuit ca El-însuşi să mi se facă cunoscut, într-un mod uluitor - o veritabilă revelaţie - ca să ies din negură. Deşi eram aproape atee - sau mai curând, agnostică - aveam sufletul pregătit. În sinea mea, probabil că doream să cred într-un Dumnezeu bun şi iubitor.
    De atunci, viaţa mea s-a schimbat covârşitor. Pot spune că - într-un mod mai modest, desigur - mă asemăn cu Pavel pe drumul Damascului.

    Şi, tot de atunci, am învăţat să îi înţeleg pe cei care sunt cum eram şi eu. Nu vorbesc de acei răi cu desăvârşire, care neagă cu totul iubirea lui Hristos, ci de cei ca mine atunci, care, deşi Îl negam, purtam în mine iubire. Şi acesată iubire m-a salvat, atunci când El a crezut de cuviinţă.

    Desigur, e greu să îi deosebim pe cei cu totul robiţi răului de cei care doar trec printr-o etapă, şi ar putea fi recuperaţi. Dar măcar, dacă sunt întâmpinaţi cu dragoste, după un timp îşi vor arăta esenţa. Cei buni, dar ignoranţi, poate vor fi luminaţi de Dumnezeu. Iar ceilalţi nu se vor schimba, ba chiar vor răspunde cu mai mare rău.

    Sper că nu te-am supărat, dar asta am simţit eu, după propria mea experienţă. Numai lumină şi binecuvântare!

    RăspundețiȘtergere
  2. :) Stiu ca Dumnezeu ma va inconjura cu suflete feminine foarte bune si inalte si va cadea in judecata Lui numai ce aceste suflete nu vor reusi sa transforme si sa salveze...:)
    Dar cei care se intalnesc si se vor intalni cu mine, Dumenzeu nu mi-i scoate intamplator in cale. Ca si Iisus care a tinut si un bici in mana Sa, toate personajele spirituale au in cate o mana si un obiect prin care mana de la spate pe cei mai indaratnici, fie o tepusa, fie o secera, fie o secure sau chiar o ghioaga... :)
    Dumnezeu judeca intotdeauna cu martori de aceea, deloc intampaltor, inainte de judecata finala El trimite doi martori care , desi poate fi o metafora, vor fi totusi martori ai dreptei judecati a lui Dumnezeu.
    Oricine se intalneste cu mine merita cuvintele mele fie ca sunt mustrare fie binecuvantare.
    Oricine este binecuvantat se va mantui si oricine este mustrat trebuie degraba sa caute sa vada ce e in neregula cu el.
    Atunci cand ajungi sa te identifici cu Dumnezeu, ajungi sa iei parte la lectiile Lui si sa experimentezi realitatile si adevarurile Lui.
    Iar El imi spune ca cei rai nu trebuie lasati ci tinuti cu mana puternica. Daca i-as lasa si nu i-as mai biciui lucruri cu mult mai rele s-ar intampla cu ei si Dumnezeu ar fi nevoit sa aduca asupra lor judecati cu mult mai grele decat biciul meu. Ceea ce se va si intampla daca biciul meu va fi ineficient.
    Dumnezeu se asigura ca locul lor in infern va fi deplin meritat mai ales ca am atatia martori ca El i-a avertizat de zeci de ori si de zeci de ori le-a cerut sa intre in ascultare fata de El.
    Eu trebuie sa fac ceea ce Dumnezeu vrea si spune sa fac indiferent de urmari si consecinte. Nu am venit aici sa vreau si sa doresc altceva decat vrea si doreste Dumnezeu.
    Asadar voi lucra mereu pentru El, fie cu biciul, fie cu Duhul. Duhul este un bici pentru cei rai.
    Cuvantul meu, cuvantul Lui, iata construieste case in infern pentru cei rai si vile in paradis pentru cei buni.
    Amin deci :)

    RăspundețiȘtergere