Despre Judecata de Apoi si despre Inviere (II)

Odata ce observam ca judecata sau binecuvantarea lui Dumnezeu au loc constant, putem sa observam ca noi ne situam in fiecare clipa fie sub binecuvantarea lui Dumnezeu fie sub judecata Lui.

Ori de cate ori suntem la unison cu Voia lui Dumnezeu ne aflam in binecuvntarea Lui si ori de cate ori ne departam de voia Lui cadem in judecata Lui.

Chiar si in acest moment fiecare dintre noi se afla in judecata sau in binecuvantarea lui Dumnezeu.

Toti aceia care stiu care este voia lui Dumnezeu si o fac se afla in gratia si in binecuvantarea Lui, iar toti aceia care fie nu o cunosc fie din alte motive nu o fac trebuie sa ajunga si ajung in judecata lui Dumnezeu. 

Este adevarat ca dupa ce plecam de aici daca ramanem in ascultarea fata de ingerul care vine la noi si care pana la urma de duce la Hristos, ni se vor aminti toate greselile si este importanta umilinta si recunoasterea acestor greseli, pocainta noastra.

Viata naostra spirituala dincolo continua la fel ca si aici.

Umilinta, iubirea, pocainta sunt stari ce trebuie sa ne insoteasca permanent , in eternitate. 

De altfel ca si anotimpurile, ca si mareele, asa este si apropierea si departarea noastra de Dumnezeu. Uneori suntem mai aproape de El, in rugaciune poate, in diferite misiuni, alte ori ne departam sau El se departeaza mai mult sau mai putin tocmai pentru a se putea reapropia… 

In ceea ce priveste Invierea este evident ca aceasta este o mare metafora spirituala atunci cand nu se refera la materializarea unui corp fizic in aceasta lume a fiintelor care au plecat deja din ea.

Trupul fizic poate fi comparat cu cu un costum de scafandru.

Este absurd sa ramanem si pe uscat in costumul de scafandru...

Trupul fizic nu este necesar decat in aceasta lume, iar Invierea in cazul sufletelor se refera tocmai la aceasta renastere spirituala care consta in dobandirea unui trup de lumina ce se amplifica constant direct proportional cu iubirea noastra fata de Dumnezeu si aproape, cu indeplinirea misiunilor pe care le primim de la El. Deci dobandirea unui trup de lumina intr-o lume de lumina. Renasterea noastra spirituala este adevarata Inviere.

Deci nimic nu se schimba odata ce parasim trupul fizic, toate sunt la si raman la fel, diferentele fiind de natura obiectiva. Evident ca este o diferenta sa ajungi in Parisul ceresc sau sa ramai intr-un desert sau intr-un pustiu.

Asa unii vor ajunge in orasele celeste ale Imparatiei lui Dumnezeu unde se traieste indescriptibil in timp ce altii ajung pe planete pustii unde este suferinta si disperare. 

Revenind la Judecata trebuie sa intelegeti ca nu conteaza cat de piosi si bisericiosi sunteti ci conteaza daca cunoasteti sau nu voia lui Dumnezeu. Mai exact daca o faceti. Nu conteaza de cate ori pe zi spuneti Faca-se voia Ta ci de cate ori pe zi efectiv faceti voia lui Dumnezeu. Si ca sa o faceti trebuie sa o cunoasteti.

Voia lui Dumnezeu pentru fiecare este ceva foarte obiectiv si concret. 

Dincolo de voia Lui generala si universala, valabila pentru fiecare in parte, cunoscuta din poruncile iubirii, pentru fiecare exista ceva concret de facut si pe care Dumnezeu il asteapta de la noi. 

Acum in mod evident ca vei avea lucruri diferite de facut in functie de locatia ta spirituala. Nu este vorba de o locatie exterioara ci de apropierea ta interioara fata de Dumnezeu.

Si aici ajungem la ascultare.

Ascultarea este una din lectiile pe care Dumnezeu le va preda lumii odata cu Intoarcerea Sa, deoarece la aceasta lectie lumea sta foarte prost si este repetenta.

Si o parte dintre voi deja primesc aceasta lectie a ascultarii.

E drept vad ca ati cazut deja in suferinta si nu priecepeti, si nu vreti sa pricepeti in fapt ce vrea Dumnezeu de la voi.

Unii isi doresc sa fie asemenea sfintilor de acum cateva sute de ani.

Dar pentru Dumnezeu trebuie sa fiti asa cum doreste Duimnezeu aici si acum si sa intelegeti ce vrea Dumnezeu de la voi.

Unii in acest process de imitatie imita chair si limbajul medieval inchipuidu-si ca aceasta ar fi un semn al pioseniei si al smereniei.

Dar Dumnezeu nu are nevoie de aceasta piosenie inchipuita ci de cunoasterea si aplicarea vointei Lui. 

Dar nu va imaginati ca suferiti pentru ca v-au prins turcii si va obliga sa va deziceti de credinta voastra.

Suferiti exclusiv pentru ca nu cunoasteti sau nu vreti sa cunoasteti voia lui Dumnezeu.

Si daca veti continua in aceasta ipocrizie spirituala imitand pe mai stiu eu cine si sperand ca moastele sau spovedaniile sa va aduca desavarsire ei bine atunci Dumnezeu va va pastra in judecata Lui pana la sfarsit.

Spuneti-I chiar acum ce sa faca cu voi, alegeti din cele doua variante :

1.Sa se departeze de voi si sa va lase sa vorbiti singuri.

2. Sa va pastreze in continuare in judecata Lui pana ce va veti trezi si veti pricepe ce vrea de la voi.

Priviti cu atentie la atitudinea voastra fata de aproapele vostru si vedeti cat  de stramba este.

Cum dar credeti ca Dumnezeu va poate ingadui acest fariseim?

Eu ii sunt martor si am vazut ca v-a spus fata catre fata ce vrea de la voi si voi nu vreti sa ascultati.

Ganditi-va bine pentru ca sunt numai aceste doua variante, ori sa va lase sa vorbiti singuri pana la sfarsitul vietii, iar crestinilor le place foarte mult sa vorbeasca singuri, fac asta de doua mii de ani, cu unele exceptii mai mici sau mai mari…

Sau sa va tina in continuare in stransoarea vointei Lui si veti face in continuare cucuie, veti experimenta suferinta…

Nu raspundeti acum, meditati.
Si Dumnezeu s-a saturat sa tot ii spuneti Faca-se voia Ta dar sa nici nu va pese ce vrea de la voi, asa ca in loc sa tot repetati formula, altfel divina, mai bine meditati si intelegeti ce vrea de la voi pentru ca sunteti intr-o intersectie si nimic nu va mai fi cum a mai fost oricat v-ati dori voi asta. 

19. Iau azi cerul si pamantul martori impotriva voastra ca ti-am pus inainte viata si moartea, binecuvantarea si blestemul. Alege viata, ca sa traiesti, tu si samanta ta,

20. iubind pe Domnul Dumnezeul tau, ascultand de glasul Lui si lipindu-te de El: caci de aceasta atarna viata ta si lungimea zilelor tale, si numai asa vei putea locui in tara pe care a jurat Domnul ca o va da parintilor tai, lui Avraam, Isaac si Iacov." Deut 30