Da, iata ca imi amintesc lucruri pe care
le uitasem demult.
Domnul a vrut sa am copilarie alaturi de
El.
Nu lipseam in nici o duminica si in nici
o sarbatoare de la biserica.
Stateam in strana cu bunicul, bunicul
fiind slujitorul numarul 2 in biserica, adica , asa cum se spunea la noi
Cantaretul, sau tarcovnicul cum se spune in alte parti.
Bunicul a avut grija sa invat Ingerasul
si Tatal nostru pe care le spuneam in fiecare seara in fata icoanei.
La un moment dat mi-am dat seama ca eu
eram singurul din familie care spunea rugaciunile in fata icoanei si i-am invitat
si pe ceilalti sa faca asta…
Mi-au raspuns ca ei le spun in pat…
Explicatia m-a multumit.
Ma impartaseam desigur la fiecare mare
sarbatoare, posteam cu bunicii si mai ales, mergeam intotdeauna prin sat cu
Boboteaza sau cu ocazia celorlalte sarbatori cand preotul intra prin toate
casele spre a le binecuvanta.
Desigur ca eu trebuia sa tin acea
cristelnita sau cum ii spune cu apa sfintita cu care se boteza.
Recunosc ca imi placea sa intru prin
casele oamenilor, cumva in intimitatea lor…
Mai ales ca eram privit cu respect fiind un baiat de oras ratacit cumva prin acel catun mirific, cumva autoritatea si respectul slujitorilor bisericii cazand si asupra mea.
Au fost multe alte minuni ca ar trebui sa
scriem romane intregi pentru a le spune, dar au fost si multe semne spirituale.
Vise uluitoare pe care mi le amintesc si astazi, cu zboruri, cu extraterestrii dar si cu Hristos, si vise cu lucruri pe
care le-am trait in viitor.
Conferinte cu sute de oameni.
M-am vazut in copilarie intr-un vis la o astfel de conferinta spirituala la care am participat 15 ani mai tarziu…
In afara de rugaciunile pe care bunicul
m-a invatat mai invatasem vreo doua din cartea de rugaciuni.
In adolescenta au urmat cativa ani de
departare de Hristos dar apoi ne-am regasit intr-un mod miraculos mai ales
prin marea opera si revelatie a lui Jacob Lorber.
Acum este vorba de o conlucrare constienta.
Hristos este intr-adevar fabulos, mai mult
decat si-ar putea dori orice om, mai mult decat orice inchipuire, o splendida
binecuvantare si un dar nepretuit de la Dumnezeu.
Am crescut din ofrandele aduse lui Hristos.
Asadar, avand in vedere ca nu ati mancat mai multa coliva decat mine si nici nu ati baut mai mult vin sfintit...
Da, am sa va cer ascultare altadata acum vorbeam de copilarie...
Nu vreau sa-mi spuna nimeni ce e Ortodoxia, stiu foarte bine.
Si nici catolicismul si nici protestantismul.
Acum mi-e foarte usor sa patrund in esenta oricarui lucru si sa il cunosc.
Si cunoscandu-mi viata anterioara, daca la sfarsitul acesteia voi fi mai mult decat la sfarsitul aceleia....
Asta deja ar insemna mai mult decat ar putea orice om sa ceara de la Dumnezeu.
Fiecare viata este o treapta inspre Dumnezeu si desavarsire.
V-am spus parca despre Hristos ca a vorbit despre vietile anterioare ba chiar a facut si exemplificari mai mult decat oricare sfant din India sau din Orient?
Eu invat de la voi, invatati si voi de la mine...
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu