Da, acum daca stau sa-mi amintesc pot
spune ca m-am batut toata copilaria pentru drepturile animalelor.
Cum sa stea purcelul in doar 6 metri
patrati… sa il scoatem zilnic in curte si gradina.
Cum sa stea catelul in lant toata ziua,
sa ii dam drumul zilnic.
Cum sa stea vitelul legat toata ziua,
trebuie sa zburde prin gradina…
Pisica, pisica nu poate sa stea afara
iarna in frig, trebuie sa o lasam dupa soba…
Si ce fericit eram cand purcelul alerga prin
curte!
Si ce fericit era si purcelul!
Sau vitelul ce stare de mirare traia cand
se intalnea pentru prima data cu catelul sau cu purcelul…
Da, da ore in sir insistam ca purcelul
nu trebuie castrat, ca asta e o nebunie, ca e inacceptabil…
Mi se parea o barbarie sa pui belciug in
nas purcelului…
Daca il doare, el trebuie sa rame cu nasul,
cum sa ii facem asa ceva…
Pisica nu trebuie batuta si alungata daca
se mai urca pe masa…
In viata mea nu am putut sa inteleg cum
omul poate sa omoare pentru a manca ceva atat de dragalas precum un miel…
Uciderea unui animal mi s-a parut o
suprema barbarie.
Nu intelegeam, nu puteam sa inteleg ce se
intampla in interiorul oamenilor acestia mari, cum de nu exista nici o
receptivitate, nici o sensibilitate fata de bietele animale.
Nu puteam sa fac nimic, dar planuiam sa
eliberez porcul in noaptea de dinaintea taierii si imi imaginam ca va fugi in
padure unde va trai fericit cu porcii salbatici.
Dar mielul saracul cum sa il salvezi?
Da e adevarat copilaria mea a fost un paradis desi aveam unele conflicte cu bunica care era foarte apriga la manie... :)
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu