Ce mai spune Domnul. Sa ne iubim aproapele care nu impartaseste aceeasi credinta sau care se roaga diferit!

             

                             Domnul spune: Eu sunt asemenea unui Om bogat care isi ascunde bogatia si apar in fata creaturilor mele asemenea celui mai sarac si mai umil dintre ele si fac pentru cei pe care ii iubesc cele mai grele drumuri in asa fel incat cine ajunge sa ma recunoasca si sa ma dobandeasca se aseamana cu un atlet de performanta care obtine noi recorduri si performante ce par imposibil de obtinut pentru ceilalti. 

Eu sunt asemenea unui parinte care isi creste copii dupa o intelepciune greu de patruns si care ii intareste in aceasta lume in credinta nu cu putere ci cu slabiciuni datatoare de umilinta si care ii desavarseste in ascultare pentru ca ascultarea de Mine este singura cale spre a dobandi Viata.

Eu sunt asemenea unui Mire care pandeste in ascuns inima mireselor si care daruieste fiecareia nu dupa frumusetea ei ci dupa ascultarea si dorinta ei fata de Mine.

 

 Iisus spune sa va atrag atentia ca aceasta este atitudinea pe care El o recomanda fata de celelate religii si biserici. Cea pe care am promovat-o si o promovez in aproape toate postarile. 

Voi trebuie sa cunoasteti mai bine decat ei propriile lor religii altfel veti spune prostii si nimeni nu va va crede si in loc de servicii veti aduce pagube.

Daca vreti sa ajungeti precum ingerii trebuie sa ascultati de ei(de ingeri) pentru ca ei sunt una cu Dumnezeu. 

Si la vremea potrivita veti discuta si direct cu Dumnezeu atunci cand veti face dovada bunei purtari si a situarii fara echivoc pe un drum spiritual.

Asadar imbratisati-i cu iubire pe toti. Nu-i numiti pagani nici pe buddhisti, nici pe hindusi si nici pe musulmani. Numiti-i frati spirituali si observati ca ce aveti in comun este cu mult mai important si mai mare decat ceea ce va separa.

Nu ramaneti in urma cu imbratisarea fratilor crestini. Vad ca va miscati foarte greu.

Adevarat, nu puneti la incercare rabdarea lui Iisus pentru ca va va umili si va ridica pe altii in locul vostru. 

Amintiti-va ca Dumnezeu nu se intoarce ca sa preamareasca biserica voastra, asa cum evreii asteptau sa preamareasca natiunea lor.

El se intoarce pentru cei multi si chiar si pentru ingerii din ceruri si pentru intregul macrocosmos.

Pentru ca tot ce face El are repercusiuni macrocosmice. Pozitive evident. 

V-a pregatit surprize evident , dar ati fost avertizati. Nu numai ca a repetat de o mie de ori sa va iubiti aproapele, dar timp de doua mii de ani toti sfintii repeta mereu si mereu acest lucru.

Iar voi continuati sa judecati aproapele. Si culmea cel mai mult ii dusmaniti pe crestinii diferiti de voi. Intr-adevar, cum ar putea sa intre in ceruri cei care se inchina altfel sau cei care nu urmeaza ritualul vostru?

Cum puteti sa nu va imbratisati fratii din celelalte biserici? Cum puteti gasi argumente pentru asa ratacire?

Nu negati asta am vazut ca toti, din toate bisericile, cu exceptii ce se pot numara pe degete, exceptii care se datoreaza interventiei lui Iisus prin veritabile minuni, deci toti sunteti reticenti in a va imbratisa fratii din celelalte biserici.

Cum sa puteti atunci sa-i imbratisati pe ceilalti din celelalte religii?

Grabiti-va sa faceti aceste lucruri si luati exemplu de la cei care deja o fac.

Iata ce spunea un preot ortodox plin de lumina si de Iisus.

Fiind intrebat cum sa facem sa nu judecam, el a raspuns asa :

Atunci cand vedem imperfectiunea si pacatele celor din fata noastra , sa ne gandim ca noi suntem cu mult mai pacatosi decat ei, sa ne gandim ca noi suntem cei mai pacatosi oameni de pe pamant si ca noi meritam sa ajungem in infern inaintea tuturor celorlalti iar gratia si mila lui Dumnezeu nu ne trimite totusi acolo.

Exista fiinte iluminate si pline de intelepciune in toate bisericile si in toate religiile.  Acestia sunt fratii nostri intru Dumnezeu.

Oare va este frica voua ca Iisus nu rezista la o competitie cu celelalte religii? Atunci sunteti putin credinciosi. Sa nu mai faca El minuni dupa ce doua mii de ani  tot a facut?

Imbratisati-i pe toti ca sa vada ca sunteti fiii Lui si ca il cunoasteti pe El. 

Imaginati-va ca sunteti ambasadorii lui Dumnezeu.

Cum ar trebui sa se comporte acesti ambasadori cu ceilalti din celealte religii?

Sa le spuna ca Dumnezeu ii pacaleste si ii inseala de mii de ani si ati venit voi sa-i botezati si sa-i impartasiti?

Mai ganditi-va si veti vedea ca nu exista alta cale decat aceasta si aceasta este sustinuta de Dumnezeul vostru.

Imi amintesc ca Iisus le spunea celor din infern ca a trimis in nenumarate randuri mesageri la ei si ca uneori a venit chiar personal dar toti I-au intors spatele.

Sunt bloguri care se pretind foarte ortodoxe si au grija sa nu dea drumul nici unui mesaj care vine de la mine, culmea nici acelora in care ii laud si binecuvantez. Vezi Sacciv, Razboi intru Cuvant, Proortodoxia etc 

Adevarat va spun voua, portile cerurilor vor fi pazite pentru voi cu aceeasi strasnicie si nu veti vedea nici macar un fir de nisip al Imparatiei divine. Viza pe pasaportul vostru este imbratisarea pentru ceilalti frati crestini. Nu o dati, nu veti intra.

Sunteti deja zapaciti de falsii profeti care, stupoare pentru voi, poarta hainele propriilor voastre biserici si ii numesc pe frati sectanti si pe alti cautatori in toate felurile si sunt total inchisi fata de Mantuitorul vostru. Nu v-au spus preotii si invatatorii vostri ca Iisus trebuie  sa se manifeste si sa se intoarca chiar in interiorul vostru? Stiu ca ratacirea este atat de mare ca voi mai degraba va doriti sa nu aveti parte de nici un semn. Ca nu cumva sa nu vina de unde nu trebuie, nu-i asa? 

Voi deosebiti Adevarul pipaidu-l. Daca nu are cruce desigur ca nu se poate numi adevar.

Dar ati fost avertizati si chiar voi repetati avertizarile dar nu le intelegeti.

Daca Iisus nu coboara la voi nu aveti nimic. Crestinismul fara Iisus este o religie ca oricare alta si nici macar. 

Ce veti face? Iisus vrea sa ii imbratisati cu iubire pe “sectanti” care sunt in fapt fratii vostri de sange chiar, iar voi nu vreti sa faceti asta. 

Ce veti face? Ce se intampla cu cei care nu il asculta?

 

 

Religie si mantuire

                                     Am spus ca hinduismul este cea mai mare religie si asta nu va place. Dar am si spus ca singura si adevarata religie este Dumnezeu. 

Cu adevarat aceasta este cea care a fost si va fi intotdeauna.

Fiecare religie reflecta intr-o masura mai mare sau mai mica pe Dumnezeu si adevarurile eterne. 

Cu adevarat Iisus este piatra din capatul unghiului, dar cine este Iisus? Izvor si vehicul de Dumnezeu.

Ce daca o religie este cea mai mare? De religii au oamenii nevoie sau de Dumnezeu?

De ce am mai avea nevoie daca il dobandim pe Dumnezeu?

Iar Dumnezeu este gratie , Dumnezeu este iubire, cum ar putea sa fie pentru El importanta fidelitatea pentru o religie? Cu adevarat fidelitatea pentru ADEVAR si pentru Vointa Lui este cea care conteaza. 

Nu intelegeti ca va fi o singura religie si aceasta se naste chiar acum cuprinzand adevarurile tuturor celorlalte? 

Dumnezeu este unicul lider si conducator si El conduce in mod maiestuos intreaga creatie folosindu-se intr-adevar de slujitorii Sai dar nedepinzand de acestia ci mai mult ca o forma de gratie.

La ce bun sa ai adevarul si cea mai buna religie si chiar la ce bun sa il ai chiar si pe Dumnezeu daca nu asculti de El?

Nu a avut Iuda mai mult decat noi toti la un loc, mai mult chiar si decat Pavel?

Daca apartenenta la o religie ar fi mantuitoare atunci asta ar rezolva totul, dar numai apartenenta la Dumnezeu rezolva problema mantuirii. 

Numai gratia mantuieste si intr-adevar Iisus este mai mult decat toate religiile la un loc si le contine. Aici este problema , nu vedeti ca Iisus contine totul. 

 

Nu va opriti pentru ca nu aveti nimic, nu il aveti nici macar pe Iisus. Nu vedeti ca El poate sa ridice pe oricine din orice religie si sa il faca desavarsit si nemuritor?

Nu va opriti pentru ca nici macar nu ati inceput. Cautati cu infrigurare desavarsirea, semnele si minunile.

Dumnezeu a revelat si experimentat doua moduri diferite de a-I apropia si calauzi pe oameni spre El, Hinduismul si Judaismul care la inceput erau una. Si la sfarsit vor fi tot una.

Nu va opriti pentru ca este periculos sa va opriti. Va opriti si nu faceti nimic spunand ca l-ati dobandit pe Dumenzeu doar pentru ca aveti o carte care vorbeste despre El sau care contine cuvintele Lui. Si macar daca ati citi-o, dar sunteti interesati mai mult de coperti si de introducere si de addenda.

Oare nu aveti modele de desavarsire? Oare nu stiti cum se ajunge acolo? 

Nu va invata preotii si duhovnicii vostri cum sa ajungeti la desavarsire?

Nu a spus Iisus ca vor veni si altii care in numele Lui vor putea face chiar mai mult decat El?  

Iisus este doar o forma, dincolo de El este Dumnezeu cel atotputernic care este chiar Viata si Cuvantul din Iisus.

Dumnezeu este mai mult decat toate religiile lumii la un loc. 

Nu vedeti ca oricat de buna ar fi religia oamenii se omoara intre ei chiar din cauza ei si uneori reprezinta chiar un zid intre oameni si Dumnezeu.

Spuneti ca Judaismul a fost bun, mai bun decat Hinduismul? Ce a mai ramas din Judaism? Ce fac astazi Iudeii? Ce au facut ieri? 

Daca Judaismul a fost cea mai buna religie cum de s-a transformat in cea mai mare piedica ?

Si va mai spun ca Iisus a vadit de greseala si a judecat pe unul din marii yoghini contemporani demonstrand inca o data ca oricat de mare si glorioasa este religia, Dumnezeu ramane adevarata religie si adevarata Cale. 

Deci o religie nu inseamna prea mult, Adevarul insa inseamna totul. Adevarul, Iubirea, Dumnezeu, aceasta este religia cea adevarata.

"Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi. " Ioan 8, 32

Dumnezeu este viu si genial, El este atotputernic si plin de mila si compasiune. Toate atributele sunt ale lui. El este sfant si El ne-a arata cat de mari sunt  Mila si iubirea Lui.

Daca am spus ca Hinduismul este cea mai mare si cea mai glorioasa religie nu inseamna ca trebuie sa devenim hindusi sau yoghini. Crestinismul contine hinduismul in potential si ar putea sa fie chiar mai mare si mai glorioasa dar oamenii se vor satura de religii si se vor multumi numai cu Dumnezeu. Cu adevarat cine ar aduce pe cineva intr-o religie cand poate sa il aduca la Dumnezeu? Trebuie doar sa il cunoasteti pe Dumnezeu si El sa fie religia voastra.

Daca il veti cunoste il veti si recunoaste apoi.

Daca il veti cunoaste si il veti iubi, El va arata voua unde mai este cuprins intr-o masura mai mica sau mai mare. 

 

Adevarat, Dumnezeu vorbeste prin Iisus, Dumnezeu a facut acest sacrificiu suprem pentru ca tot mai multi sa aiba acces in Imparatia lui Lui si sa creada.

Dar eu va spun ca Dumnezeu a facut acest sacrificiu, printre altele, si pentru ca totul sa fie desavarsit si sa nu existe voci in Creatie care sa spuna, Doamne daca ne-ai facut de ce nu ne lasi liberi si de ce ne chinui? 

Cu acest sacrificiu totul este perfect si desavarsit si nimeni nu mai poate sa comenteze si sa carteasca impotriva Lui.

Totul este daruit si primit cu o singura conditie : sa se faca voia Lui. Pentru ca voia Lui este singura perfecta si desavarsita. Si numai voia Lui nu este judecata si nu lasa urme in sensul de karma.

 

Iata si alte cuvinte ale lui Iisus de obicei ignorate de biserici:

 

Adevărat, adevărat zic vouă: cel ce crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu şi mai mari decât acestea va face, pentru că Eu Mă duc la Tatăl.

                                                                                                                                                 Ioan 14, 12

Aţi auzit că v-am spus: Mă duc şi voi veni la voi. De M-aţi iubi v-aţi bucura că Mă duc la Tatăl, pentru că Tatăl este mai mare decât Mine.

                                                                                                                                              Ioan 14, 28 

Încă multe am a vă spune, dar acum nu puteţi să le purtaţi.

                                                                                                                                               Ioan 16, 12 

Acestea vi le-am spus în pilde, dar vine ceasul când nu vă voi mai vorbi în pilde, ci pe faţă vă voi vesti despre Tatăl.

                                                                                                                                                  Ioan 16, 25

Eu pentru aceştia Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, că ai Tăi sunt.

Dar nu numai pentru aceştia Mă rog, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvântul lor, 

Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. 

Şi slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem: 

Eu întru ei şi Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârşiţi întru unime, şi să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine. 

Părinte, voiesc ca, unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pr care Mi i-ai dat, ca să vadă slava mea pe care Mi-ai dat-o, pentru că Tu M-ai iubit pe Mine mai înainte de întemeierea lumii. 

Părinte drepte, lumea pe Tine nu te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut, şi aceştia au cunoscut că Tu M-ai trimis. 

Şi le-am făcut cunoscut numele Tău şi-l voi face cunoscut, ca iubirea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei şi Eu în ei.

 

                                                                                                                                               Ioan 17, 9 -26

Sunetele primordiale

Sa stiti ca acesta este un mare adevar si o mare revelatie.

Asa cum scheletul sustine intreg trupul, la fel Creatia este sustinuta de suntele arhetipale divine.

Si nu numai ca este sustinuta dar ea chiar se naste din aceste sunete.

In acest mare adevar si chiar secret sta gloria celei mai mari religii a lumii. 

Intr-adevar nu exista nici o indoiala ca Hinduismul este aceasta mare religie.

Probabil aceasta mare si universala religie a aparut ca o exteriorizare a sistemului Yoga, pe care l-am numit cartea tehnica a Omului.

Cu cat cunoastem mai mult si mergem in profunzimile acestei, stiinte ii spun unii, cu atat ramanem mai uluiti de marile adevaruri care iata, au existat permanent pe acest pamant.

Aceste sunete primordiale prin care Dumnezeu naste Creatia au fost in timp personificate si au devenit pentru cei multi… Zei. 

Iata de ce hindusimul este viu : pentru ca are de daruit mari adevaruri, mari realitati, pentru ca sunt in hindusim adevaruri  cu adevarat uluitoare si eterne.

 

Se spune ca primul Cuvant, primul sunet, sunetul primordial, Pranava, acel Cuvant despre care se spune “La inceput a fost Cuvantul” este AUM sau OM.

Se spune ca acesta este sunetul primordial rostit de Dumnezeu la inceput si din care toate se nasc.

Nimic nu este intamplator.

Acum sa ne amintim alt aspect al gloriei hindusimului care spune ca Dumnezeu se intrupeaza din timp in timp, odata la cateva mii de ani, spre a stabili ordinea divina atunci cand aceasta s-a pierdut si omul s-a pierdut de Dumnezeu. 

Amintesc aceasta aici pentru ca Iisus s-a autodenumit de mai multe ori Fiul Omului. 

Plina de seminifcatii este aceasta definitie, pentru ca se spune ca OM este marea creatie, trupul manifestat al lui Dumnezeu. Adica intreaga Creatie macrocosmica este un Om macrocosmic. Dumnezeu este Om iar noi, oamenii, suntem ultima Lui glorioasa creatie deoarece noi suntem mici potentiali dumnezei in miniatura. Tocmai de aceea si Dumnzeu Insusi s-a intrupat pentru a binecuvanta si arata cat de mare este Gloria acestui vehicul. 

Din acest sunet primordial, AUM, pronuntat cel mai adesea OM ( sa ne minunam ca limba romana contine, spre deosebire de altele, forma originala a acestui cuvant primordial) , deci din acest sunet primordial se nasc celelalte realitati macrocosmice, celelalte sunete primordiale care desemneaza energii primordiale si macrocosmice. 

Aceste energii au fost personificate in hindusim sub forma zeilor. Avem Timpul, Spatiul, Compasiunea, Iubirea si Frumusetea, Intelepciunea si Cunoasterea si multe alte aspecte si energii personificate sub forma marile lor zei si zeite. 

 

Sa stiti ca acesta este unul din marile secrete si unul din marile adevaruri ale manifestarii.

Acest adevar este atat de mare incat insusi Iisus daruieste in lumea de dincolo, in imparatia lui Dumnezeu, cate o astfel de forma divina perfecta celor care se mantuiesc, forma ce este dezvoltata de indeplinirea misiunilor si inaintarea in evolutie spirituala. 

Intr-adevar toate aceste teorii si adevaruri hinduse sunt mai mult de ordin tehnic, in timp ce Iisus s-a raportat si a vorbit aproape exclusiv despre Dumnezeu. 

Dar totul este sunet, Creatia in totalitatea ei este o glorioasa simfonie a sunetelor

                               Adevarat, cercul Adevarului se inchide devenind desavarsit pentru aceia care reusesc sa stapaneasca aceasta glorioasa stiinta a sunetelor si care totodata il si cunosc si recunosc pe Dumnezeu ca suprem conducator al Creatiei si asculta de El .

 

Adevarat va spun acest adevar este atat de mare ca mai presus de el nu exista altul decat insusi Dumnezeu. 

Acest adevar este atat de mare ca intreaga eternitate ne vom folosi de el.

Acest Adevar este atat de mare ca absolut toti ajung la el, chiar si cei care inainte sa il descopere il descopera pe Dumnezeu intai. Acestia se intorc apoi la acest mare adevar care putem sa il definim si ca un adevar de ordin tehnic.

Sunetul este datator de viata, numai suntele manifesta, creaza si sustin orice realitate.

Desigur Dumnezeu prin sunet.

Sunetele samanta ale marilor realitati macrocosmice sunt denumite bija, adica sunete radacina.

Orice realitate are un astfel de sunet samanta, care sunt considerate a fi masculine, feminine si neutre in functie de ceea ce manifesta.

Orice astfel de sunet primodial manifesta o forma care este insotita de mai multe caracteristici care reprezinta rostul acelei energii in creatie.

Noi insine suntem energie, chiar si trupul fizic este energie condensata si vibram permanent pe o anumita frecventa de vibratie. 

Marele mister si marele secret este acela ca aceasta frecventa poate fi schimbata si tranformata intr-una primordiala, spirituala prin repetarea acestor sunete primordiale.

                                   Aici este secretul spiritualitatii. Si nu exista altul. Toate religiile au aceasta tehnica a repetarii numelui divin care s-a transformat in rugaciune.

                                    Toate marile fiinte spirituale au daruit oamenilor rugaciuni mai lungi sau mai scurte.

                                   Marii avatari divini spun: Focalizati-va atentia asupra Creatorului si nu slujiti decat Lui pentru ca El a creat multe fiinte si multe energii si forte dar toate exista in si prin El.  

                                   Este bine sa stiti si chiar sa invatati sa va folositi de aceste energii primordiale.

                                   Chiar si ceilalti, neinteresati, primesc dupa cum am spus, o astfel de haina primordiala in Imparatia lui Dumnezeu. 

                                  Intr-adevar Iisus a numit foarte bine aceste energii primordiale, haine. 

                                  Intreaga noastra fiinta , cu cei sapte centri energetici, este o miniatura a Creatiei, a Macrocosmosului si contine absolut toate aceste manifestari primordiale care pot fi manifestate pe rand sau chiar simultan. Desigur ele sunt cu miile si cunoasterea lor o sa continue de-a lungul miiilor de ani ce urmeaza, desigur in Imparatie daca vom asculta de Iisus si il vom urma. 

                                  Intr-adevar Iisus este gratia divina intrupata pentru ca absolut toti oamenii, iata nu numai aceia care au ca scop unic sa gaseasca Adevarul, au o sansa la mantuire. 

                                   Nu exista furnica in Ceatie si nici macar atom care daca spune Doamne Iisuse tu esti Dumnezeu calauzeste-ma spre mantuire, sa nu beneficieze de gratia acestuia. 

                                 Desigur El va spune: Renunta la vointa ta si inlocuieste-o cu a Mea daca vrei sa te mantuiesti .

                                In acest adevar mic in aparenta, dar urias in realitate si din punct de vedere spiritual, sta mantuirea si chiar intreaga ordine a Universului, in vointa divina.  

                                  Sa-i multumim lui Dumenzeu pentru aceste revelatii care vin pentru prima data din perspectiva si cu binecuvantarea lui Iisus. 

                                  Dar Iisus este una cu Dumnezeu si chiar Dumnezeu desi cei mai multi nu vad si nu inteleg asta, unii premarindu-l dar uitand ca trebuie sa il cunoasca direct si palpabil, altii ignorandu-l si crezand ca a fost doar un profet care nu a cuprins in El intregul Adevar primordial si etern. 

                                Adevarat, bucurati-va pentru ca aceasta este o revelatie care vine de la Iisus si nu a fost faccuta niciodata direct pana acum ci numai sub forma ascunsa in parabole si metafore.

                                Bucurati-va voi cei insetati de Adevar, pentru ca Adevarul se intoarce la voi cu o glorie inmiita. 

                                Fie ca mintea, inima si fiinta noastra sa fie suficient de largi si sa se largeasca mereu pana la infinit pentru a putea sa cuprinda si sa manifeste pe Cel Etern. 

 

 

Religia cea mai buna

             

                                    Stateam de vorba cu o ruda, si vorbeam despre religii. Despre faptul ca toate cele 4 mari religii au avut un numar aproape egal de credinciosi la un moment dat, despre faptul ca miliarde de oameni se folosesc de aceste credinte, cu siguranta diferite, cel putin in exterior. 

                                      Si deodata ma intreaba :  “Care crezi ca este cea mai buna?”

                                  La fel de brusc ii raspund: “Cea mai buna este aceea pe care o are fiecare." Si apoi am continuat: "Cum sa fie mai buna alta pe care nu o ai si pe care nu o cunosti? Atunci cand vei cunoaste doua si vei avea doua, vei putea sa pui in balanta calitatile fiecareia si vei putea decide daca una ofera mai mult sau daca poate chiar sunt complementare.”

                                  Religiile sunt asemenea bisericilor crestine. Fiecare in parte este atat de minunata, dar aceasta minunatie nu o poate vedea decat cel care o traieste.

                                     La fel este si cu tarile si chiar si cu iubitele sau iubitii in cazul femeilor. 

                                   Dumnezeu se manifesta prin iubitul sau iubita noastra si ne mangaie si ne iubeste. La fel ne mangaie si prin intermediul religiilor si ne modeleaza prin toate acestea, inclusiv prin intermediul culturii nationale. 

                                   Cum sa judec si sa vorbesc despre ceva ce nu cunosc? Cum sa vorbesc despre gustul unei prajituri pe care nu am gustat-o? Si daca am gustat-o atunci sunt deja una cu ea si ea se manifesta prin mine si eu prin ea si, cel mai important, prin amandoi Dumnezeu. 

                             Misterul in cazul cuplului este acela ca intr-adevar exista o fiinta cu care suntem mai compatibili decat cu oricare alta si cuplul poate sa devina un instrument al lui Dumnezeu prin care El sa-si manifeste vointa atat pentru cei doi cat si in exterior pentru multi altii. Dar asta tine de El si il priveste pe El. Cu adevarat nu este importanta persoana spre care El ne calauzeste ci faptul ca El ne calauzeste. 

                                    Intorcandu-ne la religii putem vedea ca toti ceilalti oameni religiosi sunt asemenea noua. S-au nascut intr-o religie sau biserica si pe aceea o cunosc si o promoveaza. Este firesc. Nefiresc este sa-si scoata ochii unii altora si sa spuna ca biserica lor este cea mai buna si chiar unica mantuitoare. Aici trebuie sa le spunem ca Mantuitor este singur si unic Dumnezeu. 

                                   La fel stau lucrurile si cu tarile. Cand incepem sa asimilam cultura si specificul national al altor tari putem vedea ca fiecare in parte este asemenea unei mame iubitoare si fiecare are atat de multe de daruit. Putem spune asadar Mama India, sau Mama Anglia, sau Mama Scotia, sau Mama Irlanda asa cum spunem dulce Mama Romania. Fiecare cu specificul ei si cu darurile ei. 

                                       In acelasi mod stau lucrurile si cu religiile.

                                     Nu exista convertire. Numai convertire la Dumnezeu exista. Intr-adevar atunci cand El ti-a deschis ochii, cum ai putea sa-l mai scapi din ochi? 

                                      Pentru ce altceva ai putea sa mai ai ochi in afara de El? 

                             Desigur ca El vrea sa ne desavarseasca si ne insoteste mereu cu lectii si parabole, cu minunate semne si minuni. 

                                     Asadar scopul este sa il obtinem pe Dumnezeu.

                                    Iisus este viu, la fel si ingerii si arhanghelii si toti sfintii. Pana nu vei ajunge sa vorbesti cu ei fata in fata asa cum vorbesti cu prietenii tai, zadarnic ai o religie sau o biserica daca nu urmaresti acest scop suprem. 

                                  Credeti ca Iisus nu se mai reveleaza si nu s-a mai revelat precum  s-a revelat lui Pavel?

                                Aceasta trebuie sa fie obsesia noastra: de ce nu il vad si nu il aud pe Hristos? Ce trebuie sa fac pentru asta?

                                Adevarat va spun , daca ati arde de dorinta de a-l cunoaste pe Dumnezeu ati devora toate religiile si toate cultele si toate bisericile lumii de teama sa nu va scape ceva. Iar aceasta posibilitate de cunoastere este tot o gratie divina. El ne face acest dar de a cunoaste si celelalte religii, de a pune in balanta si de a analiza. Pentru ca noi trebuie sa il cunoastem pe Dumnezeu. Nu fiti precum talibanii care au daramat statuile lui Buddha. Iata ca au ajuns sa fie vanati mai ceva ca sobolanii. 

                               Aceasta trebuie sa fie scopul nostru. Pentru aceasta trebuie sa traim: ca sa il cunoastem pe Dumnezeu. 

                                  Dumnezeu are raspunsurile toate. 

                              Eu merg cu El. Tine-ma Doamne si nu ma pierde, totul este din si prin Tine, prin gratia si mare mila Ta. 

                                Voi puteti sa faceti ce vreti. Dumnezeu este asemenea unei comori ascunse. Numai cei care pretuiesc si cauta comorile il gasesc. 

                                 Dar eu va sfatuiesc sa stati aproape de cei care il cunosc pe Dumnezeu. Pentru ca asa cum se spune intr-o carte sfanta, acestia vi-l vor revela si voua. Sau mai bine zis, El vi se va revela iar acestia sunt cei care va spala picioarele pentru a-l putea primi si recunoaste. 

                                Vedeti, numai Dumnezeu poate pune cu adevarat semnul "=" intre toti oamenii lumii. Si El a facut-o. 

                               Pentru ca nu exista decat o singura Fiinta care se manifesta prin toti, si anume El Insusi. 

                               Unde nu este El, nu sunt decat lucruri temporare care astazi doar sunt si maine nu vor mai fi. 

                                 Fericiti cei care inseteaza dupa viata vesnica si inseteaza dupa aceasta hrana sfanta care este Dumnezeu.

                                 In sfarsit se va face din nou lumina deplina si pe acest pamant. 

Lupta dintre bine si rau. Scoala Ingerilor

                       

                              Nu putem sa avem o viziune obiectiva asupra universului in care traim daca ignoram cele mai importante realitati ale sale. Astfel, oricat ni s-ar parea de ciudat sau de neinteresant, existenta acestul inger care a mai si cazut a conditionat si influentat destinul intregului univers.

Nu putem ignora aceasta lupta intre bine si rau. O veritabila batalie. 

Trebuie sa cunoastem strategia acestui razboi, armele, capcanele, trebuie sa devenim luptatori destonici. 

Nu putem sa ignoram ca ne aflam in mijlocul acestei batalii care se duce pe viata si pe moarte. Pe viata si pe moartea noastra. 

Daca Dumnezeu ne-a nascut in mijlocul acestei lupte inseamna ca ne vrea luptatori destoinici.

                                   Cand o creatura atat de importanta si primordiala cade, ei bine acest fenomen nu poate fi decat o lectie nemuritoare la care participa intreaga Creatie. 

Dumnezeu ridica noi ingeri si insista enorm pe iubire, umilinta si ascultare. 

De ce? Pentru ca ori de cate ori nu suntem umili riscam sa ajungem sub influenta acestui inger cazut.

De ce? Pentru ca daca nu putem fi umili acum cand suntem asemenea unor viermi si rame, cum vom putea sa ne umilim cand vom avea puteri uriase, infinite chiar? Ce garantie avem ca vom reusi asta atunci si ca nu riscam sa producem si noi un dezastru asemenea celui care a cazut, daca acum nu reusim?

La fel de important este sa fim mereu cu ochii pe modelul divin. Nimic din ce a facut Iisus nu este intamplator si reprezinta lectii nemuritoare pe care noi trebuie sa le rememoram si asimilam. 

Incet, incet vom incepe sa distingem intre toate aceste energii. Il vom simti pe Iisus in mod distinct si vom simti si absenta Lui.

Trebuie sa fim vigilenti si sa avem discernamant. Sa ne rugam pentru vigilenta si discernamant.

Exista multe persoane care cred ca se afla pe cale cea dreapta dar iubirea pentru Dumnezeu abia palpaie iar argumentele pentru a nu iubi aproapele abunda.

Dumnezeu spune: Sa nu judecam si totusi noi avem veritabile tribunale in sufletele noastre unde trimitem pe fratii nostri in infernuri si chiar la moarte mai ceva decat inchizitia. 

Asadar trebuie sa fim mereu atenti la dorinte, la ambitii, la actiunile in care ne angrenam si sa ii daruim lui Dumnezeu tot ce facem, tot ce dorim , tot ce ne preocupa.

Sa ne consultam mereu cu El.

Nu intamplator a lasat Dumnezeu o forta mai mare decat oricare alta care sa ii stea impotriva. O forta care este ca si inexistenta in raport cu El dar mai puternica decat celelalte. O forta pe care numai El o poate invinge si stapani. 

Iar daca a fost posibila caderea acestei forte, daca a fost posibil ca o fiinta sa nu se mai inteleaga cu Dumnezeu inseamna ca acest lucru va fi mereu posibil si numai o educatie spirituala adecvata poate sa evite acest neajuns. 

Aici este misterul insistentei pe umilinta si ascultare. Pe exemplul infranarilor, al modestiei, al austeritatii.

Asadar ce suntem noi si unde ne aflam si unde mergem?

Noi ne aflam intr-o scoala. Scoala Ingerilor. 

Noi invatam si asimilam calitatile si invatatura necesare vietii vesnice. 

Prietene, nu am nevoie de masini de lux si de palat ca sa invat sa conduc lumile in numele lui Dumnezeu!

Nu am nevoie nici de o iubita care sa straluceasca de o frumusete exterioara ci mai degraba de una care sa asculte de Dumnezeul ei.

Sunt aici ca sa invat umilinta si ascultarea si iubirea nu numai a celor care sunt usor de iubit ci iubirea chiar si fata de cei rai si neascultatori. 

Trebuie sa invat rabdarea si binecuvantarea.

                                  Trebuie sa invat sacrificiul si cum sa fac sa fiu mereu un instrument al lui Dumnezeu.  

1. Eu sunt viţa cea adevărată şi Tatăl Meu este lucrătorul. 2. Orice mlădiţă care nu aduce roadă întru Mine, El o taie; şi orice mlădiţă care aduce roadă, El o curăţeşte, ca mai multă roadă să aducă. 3. Acum voi sunteţi curaţi, pentru cuvântul pe care vi l-am spus. 4. Rămâneţi în Mine şi Eu în voi. Precum mlădiţa nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi, dacă nu rămâneţi în Mine. 5. Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic. 6. Dacă cineva nu rămâne în Mine se aruncă afară ca mlădiţa şi se usucă; şi le adună şi le aruncă în foc şi ard.

                                                                                                                                                         Ioan 15 

Revelatii despre Infern - Kathryn Baxter (II)

 

                                    Vreau sa va rog, in numele lui Iisus, sa nu treceti prea repede peste mesajul acestei femei care a mers impreuna cu Iisus in infern spre a marturisi ce se afla acolo si cum se ajunge acolo:  O REVELAŢIE DIVINĂ DESPRE IAD - Kathryn Baxter 

Veti vedea ca foarte multi predicatori si slujitori ai bisericilor ajung acolo.

Chiar si o parte dintre cei care au condus pe altii la Dumnezeu mantuidu-i, daca mai apoi cad si ajung sub influenta ingerului cazut.

Cititi cu rabdare si atentie. Chiar Iisus Hristos vorbeste acolo si mesajul este autentic si spiritual. 

Avem marturia despre cei care duc cu ei in infern multe alte suflete. 

Este vorba de liderii spirituali care spun bunaoara ca Dumnezeu este prea bun ca sa judece si sa trimita pe cineva in infern. Sau despre cei care se desfata cu toate bunurile si bogatiile acestei lumi. Sau despre cei care pacatuiesc chiar in biserici si temple.

Nu are rost sa-i mai amintesc pe cei care indeamna la sex in grup, fie el si cu continenta.

Deci mare atentie. Si sa ne intrebam mereu si de doua ori : Este aceasta vointa lui Dumnezeu? 

De asemenea mai este vorba si de incalcarea vointei divine atunci cand ne este revelata. 

Cutremuratoare sunt aceste cuvinte :

“Fiica Mea, ar fi fost mai bine pentru el să nu Mă fi cunoscut niciodată decât să Mă fi cunoscut şi pe urmă să-şi întoarcă spatele de la Mine,"

Se vorbeste acolo si despre modul cum actioneaza Lucifer si prin cine. 

Sa observam inca odata ca acea ramura straveche a hinduismului care vorbeste despre o anume “prostituata sacra” nu este altceva decat inventia acestuia.

Sa ne amintim ca si in crestinism au aparut asemenea devieri si in America daca nu ma insel exista o biserica crestina care tolera si tolereaza incestul…

Niciodata nici un inger si nici o putere spirituala nu va trimite pe nimeni sa produca bani dezbracandu-se si etalandu-si frumusetea fizica sau prostituandu-se. 

Continenta sexuala este buna intr-adevar desi mai buna si mai sfanta este abstinenta... Dar ce bun daca devii mai puternic ca sa faci voia infernului in loc sa il slujesti pe Dumnezeu?

 

"Eu Mi-am dat viata ca voi să nu trebuiască să veniţi aici. Eu am ştiut că aceste orori erau reale, dar mila Tatălui Meu este tot la fel de reală. Dacă tu îi vei da voie, El te va ierta. cheamă-L pe El în Numele Meu astăzi."

 

Mare atentie! Toti care se inchina de buna voie demonilor in aceasta lume vor ajunge negresit in infern. 

Mare atentie celor care spun : Sunt prea multi oameni pe Pamant, sa mai omoram din ei…

Fara indoiala si-au asigurat locul in infern.

De retinut ca in lumea de dincolo, chiar si cei mai devotati slujitori ai lui Lucifer pe Pamant, sunt chinuiti la fel ca oricare altii.

 

N-am numarat de cate ori spune Iisus ca “Este prea tarziu!” pentru cei care din infern cersesc indurare.

Iata ce spune Iisus despre o vrajitoare :

 "Pe pământ," a zis Isus, "această femeie a fost o vrăjitoare si o închinătoare a Satanei. Nu numai că ea a practicat vrăjitoria, dar a învăţat vrăjitoria şi pe alţii. Din copilăria ei, familia ei se ocupa cu artele negre. Ei au iubit mai mult întunericul decât lumina. "De nenumărate ori am chemat-o la pocăinţă. Ea Mă batjocorea zicând, Mă bucur să-l slujesc pe Satan. II voi sluji doar pe el. Ea * respins adevărul, si nu voia să se pocăiască de răul ei. Ea a abătut mulţi din poporul Meu de la Domnul, unii din ei sunt în iad cu ea astăzi. Dacă ea s-ar fi pocăit, Eu aş fi mântuit-o pe ea şi mulţi din familia ei, dar ea nu a voit să asculte.

 "Satan a înşelat această femeie făcând-o să creadă că ea va primi o împărăţie a ei personală ca răsplată a serviciului ei pentru el. El i-a spus că ea nu va muri niciodată, dar că va avea o viaţă împreună cu el pe veşnicie. Ea a murit slăvindu-l pe Satan si a venit aici si I-a întrebat de împărăţia ei. Satan, Tatăl Minciunilor, i-a râs în faţă şi i-a zis, Tu credeai că îmi voi împărţi împărăţia cu tine? Aceasta este împărăţia ta.' Şi a încuiat-o în această celulă si o torturează zi si noapte."

"Pe pământ," a zis Isus, "această femeie a învăţat multe vrăjitoare, atât vrăjitoare albe cât si vrăjitoare negre, ca să-şi facă magiile lor. Una din trucurile ei magice era să se schimbe dintr-o femeie tânără într-o femeie de vârstă mijlocie, apoi într-o femeie bătrână - chiar într-un bărbat bătrân. Era amuzant în acele zile ca să se transforme si să înspăimânte vrăjitoarele mai mici cu magia ei. Dar acum ea suferă durerile iadului, şi carnea ei este ruptă de pe ea la fiecare transformare. Acum nu se mai poate controla, ci se schimbă încontinuu, dar adevărata ei formă este ceata aceasta cenuşie din interiorul scheletului ei."

                               “Satan o foloseşte pentru scopurile lui rele şi îşi bate joc de ea. Deseori este adusă în faţa lui ca să o tortureze pentru plăcerea lui. Am chemat-o de multe ori, si aşi fi mântuit-o; dar ea nu Mă voia pe Mine. Acum ea cerşeşte îndurare şi iertare, dar este prea târziu. Ea este acum pierdută, fără nici o speranţă."

Este timpul !

Dumnezeu ne invaluie cu tot mai multe semne si minuni.

Dar ca sa il gasim si vedem pe El in exterior trebuie sa il avem in interior.

                                     Nu este posibil sa il avem nici in interior si nici in exterior daca nu ne rugam zilnic. Chiar daca intalnim fiinte care au duh sfant de daruit daca nu ne rugam se va disipa ceea ce primim si vom fi asemenea unui burduf gaurit. Ca duhul sfant sa ramana la noi trebuie sa luam cu asalt Imparatia. Sa ne rugam, sa citim, sa facem ceea ce Dumnezeu ne inspira, sa ne abandonam in mainile Lui, sa mergem la biserici si in pelerinaje, sa intalnim constant oameni care daruiesc acest duh. 

                                     Dumnezeu este fericire, Dumnezeu este iubire. Fericirea si iubirea noastra in El cresc si vom simti ca aproape levitam de atata implinire si bucurie spirituala.

                                     Dumnezeu creste din launtrul nostru. Noi suntem vehiculele Lui, alaturi de cei din ceruri. 

                                    Am vazut ca exista sapte mari nivele spirituale. Desigur fiecare dintre noi se afla pe o treapta. Pe prima foarte multi, pe a doua multi, pe a treia destui, pe a patra o parte, pe a cincincea putini, pe a sasea foarte putini, pe saptea doar cativa si nici macar atatia.  

                                  Astfel fiecare are nevoie de invatatura lui si de lectiile potrivite. 

                                   Fiecare trebuie sa isi faca datoria la nivelul sau, sa se straduiasca sa implineasca mica lui misiune cu pasiune si iubire. 

                                  Din pacate cu cat urcam mai sus treptele cu atat mai multi repetenti, corigenti si elevi neascultatori avem . 

                                  Neascultarea si lipsa smereniei si umilintei si nerenuntarea la lume sunt principalele probleme. 

                                  Dumnezeu striga cu putere in inimile lor, dar cei mai multi spun “Nu te cunosc, cum sa raspund si sa vorbesc cu cineva necunoscut?” 

                                  Dumnezeu face veritabile minuni in micul lor univers daruindu-le exemplificari si perspective dar ei merg tot pe drumul egoului lor si raspund, “Cum sa fac ce ma indeamna inima, doar sunt fata sau femeie, doar am o anumita varsta sau nu am o anumita varsta” uitand ca ei sunt Sinele nemuritor lipsit de astfel de atribute. 

                                    Dumnezeu s-a intrupat, dar oamenii, orbi fiind, nu l-au vazut, nu l-au recunoscut si nu il vad si nu il recunosc.

                                    El le vorbeste mereu si ii calauzeste dar ei intorc spatele avand argumente foarte puternice. 

                                   El este acelasi. Renunta la tine spune El, pentru ca nu poti sa slujesti si la tine si la Mine. 

                                  Judecata vine atunci cand nu mai este nimic de facut, atunci cand paharul s-a umplut si nu se mai poate amana. 

                                   Judecata vine atunci cand nici cei care trebuie sa fie slujitori adevarati, sarea pamantului, cand nici cei care trebuie sa indice in intersectii directia spirituala si sa calauzeasca pe cei multi, nu mai sunt buni si au piedut legatura cu Dumnezeu.

                                    Observam ca mai mult ca niciodata cei care ar trebui sa calauzeasca si sa ajute, mai mult pun piedici si incurca. 

                                   Acum este timpul sa fim buni si spirituali, focalizati exclusiv asupra lui Dumnezeu.

                                  Acum este momentul ascultarii si a-l indeplinirii misiunilor spirituale. 

                                  Momentul rugaciunii si al purificarii si al obtinerii legaturii cu Dumnezeu.

                                   Este momentul celor care nu sunt singuri si in spatele lor se afla Cineva.

                                  Este momentul redobandirii legaturii cu Dumnezeu. 

                                  Sa ne bucuram deci ca lumina incepe sa straluceasca in noi si iubirea ne leaga si sterge aparentele deosebiri si diferente. 

 

                     "Cel ce va fi pe casă să nu se coboare, ca să-şi ia lucrurile din casă.

                      Iar cel ce va fi în ţarină să nu se întoarcă înapoi, ca să-şi ia haina." Matei 24, 17-18

"Cel care are o intelegere autentica, superioara, trebuie sa ramana la nivelul ei si sa nu coboare sub ea, de teama ca va pierde anumite avantaje lumesti din cauza ei! Caci cele fizice vor fi distruse. Si iata o alta metafora: cel care va fi surprins pe camp( pe campul libertatii de cunoastere) nu trebuie sa se intoarca la cele lasate in spate (doctrinele si dogmele false din trecut), ci trebuie sa-si aminteasca de sotia lui Lot si sa faca toate eforturile pentru a progresa catre adevar.

Si va mai spun un lucru: in acele vremuri, chiar daca doi oameni vor fi surprinsi facand acelasi lucru, unul dintre ei va fi acceptat (lucratorul correct), iar celalalt (care actioneaza incorrect si egoist) va fi parasit. Toti cei care vor incerca sa-si pastreze sufletul de dragul lumii exterioare si-l vor pierde. In schimb cei care vor urmari sa scape de sufletul lor din cauza lumii exterioare si-l vor pastra viu si il vor ajuta astfel sa avanseze catre Viata Eterna. ”

                                                                                                                    Iisus prin Jacob Lorber - A doua venire a lui Hristos pe Pământ

                               Dumnezeu se intoarce, intampinati-L cum se cuvine, cu iubire, umilinta si bucurie, cu disponibilitate si daruire.

Petrache Lupu - Omul lui Dumnezeu

                           Ma grabesc sa impart cu voi aceste informatii despre inca un om mai simplu decat cei mai simpli vizitat de Dumnezeu si prin care s-au facut multe minuni si profetii. 

                          De remarcat inca o data bunatatea lui Dumnezeu care zi de zi ne repeta, Pocaiti-va de pacatele voastre si urmati-ma si ascultati-ma.  Acesta este mesajul  lui Petrache Lupu.

                           De retinut ca numarul vindecarilor a fost enorm iar uneori numarul pelerinilor a trecut si de 50 000.  

                          Aceia care sunt nemultumiti de semnele si minunile lui Dumnezeu sa faca ei altele mai bune si mai mari. 

Textul gasit pe   http://proortodoxia.wordpress.com/  

Petrache Lupu si minunile de la Maglavit :                   Petrache Lupu este legat intru toate de Maglavit. Cine a auzit de Maglavit a auzit cu siguranta si de Petrache Lupu, iar acela care a auzit de Petrache Lupu a auzit cu siguranta si de Maglavit. Povestea de la Maglavit o cred multi. Foarte pe scurt, aceasta este urmatoarea: era zi de vineri, 31 mai 1935, cand Petre Lupu (17 ani) era pe camp, cu oile.

Acesta avea anumite deficiente inca din nastere, mai ales in ceea ce priveste vorbitul. Acesta L-ar fi vazut pe Dumnezeu, ca un “mos”, langa o salcie. I-a spus ciobanului ca oamenii trebuie sa se pocaiasca, si ca el trebuie sa transmita mesajul preotului din sat. Viziunea s-a repetat timp de trei ori, in trei vineri consecutive. Din acel moment, viata ciobanului si a comunei avea sa fie alta. Mii de oameni au venit in pelerinaj la Maglavit. Ologii aruncau carjele, orbii isi recapatau vederea, oamenii muti incepeau sa vorbeasca, etc. Petrache Lupu Petrache Lupu a trait intre 14 octombrie 1907 si 14 decembrie 1994. Petrache Lupu a trait aproape 90 de ani. Se spune ca pe vremea comunistilor ar fi fost saltat de multe ori. Fostul cioban a fost privit de oameni ca un trimis al Domnului. Desi Biserica Ortodoxa a ramas circumspecta cu privire la povestea lui Petrache, Satenii au reusit sa construiasca o manastire pe locul unde Petrache ar fi avut viziunile. Petrache Lupu si Minunea de la Maglavit Comuna Maglavit e situata in Oltenia, intre Calafat si Cetate, in dreptul cotiturei pe care o face Dunarea inainte de a se indrepta spre Calafat. Comuna are peste 5.000 de suflete si e situata la vreo 4 kilometri de malul Dunarii. Intre fluviu si Maglavit e lunca, teren inundabil, acoperit cu nisip si padure tanara de salcami, care au fost taiati ramanand buturugile si lastari. In anul 1907, la 14 octombrie se naste Petre, fiul lui Gheorghe Preda Lupu, locuitor sarac din Maglavit. De mic ramanand fara tata, a trait nenorocit langa o mama care il iubea putin. in urma unei boli, varsatul, ramase surd si mut, si traia ascultator si bland in casa unui tata vitreg, plin de rautate, care ii dadea, cu multa parere de rau, o bucata de mamaliga. Cand s-a facut ceva mai mare muncea la plugarie alaturi de tatal sau vitreg; mai tarziu, pus sa pazeasca vitele satenilor, simbria ce o lua intra tot in chimirul acestuia. Vitele insa au fost mai blande cu bietul Petrache caci il faceau sa uite rautatea oamenilor, de aceia el le iubea mult. Cand vedea pe cineva ca da in o vita, i se umpleau ochii de lacrami si dupa ce proprietarul ei isi potolea furia, Petrache se ducea si mangaia locul lovit de biciu sau de ciomag. Mai in urma si-a facut o stana pentru oile satenilor si si-a injghebat o mica gospodarie. S-a casatorit cu o femeie saraca dar intelegatoare si gospodina. Au impreuna un copil. Petrache Lupu este un om cinstit cum rar se mai gaseste altul. Cand uneori in turma lui intra o oaie straina nu are astampar pana ce nu da de pagubas. Inapoiaza banii gasiti si sileste pe altii sa faca la fel. Astfel cand a gasit zece mii de lei (bani mari la acea vreme) i-a dus stapanului. Iarna, tatal sau vitreg, ca sa se incalzeasca, fura crucile din cimitir, si facea foc cu ele. Petrache plangea si tremura de mahnire, departe de foc, sa nu-l ajunga caldura si nici lumina lemnului mortilor. Cand au dormit cu totii, a luat crucile si le-a dus in cimitir, infigandu-le la fiecare din mormintele de unde fusesera luate. “De ce iei umbra mortilor, taticule? Lasa crucile acolo, saracii, sa le tina umbra!” zicea Petrache Lupu. Cinstit si credincios ajunsese Petrache Lupu la varsta de 29 ani. Fusese reformat din armata pentru “debilitate mintala” si greutate in vorbire. In ziua de 31 mai 1935, era intr-o vineri, trecand Petrache Lupu in dreptul a trei buturugi din padure, i-a iesit in cale “un mos” cu barba alba si lunga pana la brau, mustati foarte lungi si impreunate cu barba. In loc de imbracaminte avea peste tot numai par alb ca matasea, care ii acoperea corpul pana jos la degetele picioarelor, ca un fel de sarica ciobaneasca. Sta in aer, la vreo doua palme de pamant. De la el venea un miros asa de frumos cum nu se intalneste la nici o floare de camp sau gradina – ceva care aduce cu mirosul de smirna. Mosul i-a spus: “Nu-ti fie frica. Sa te duci sa spui la lume, la parintele, la primarie si la biserica, ca daca oamenii nu se potolesc, daca nu tin sarbatorile, daca nu se lasa de rele si daca nu vin la biserica, atunci, foc, atunci le rup muncile.” Dupa aceste cuvinte, Mosul s-a inaltat intr-un nor patrat si luminos. Cand a ajuns Petrache Lupu la stana, n-a spus la nimeni nimic, ca sa nu fie luat in ras. A doua vineri, (7 iunie) i-a iesit in acelasi loc Mosul, care i-a zis: “De ce n-ai spus la lume ce ti-am zis?” Petrache i-a raspuns: “Am uitat” si s-a inchinat, apoi a adaugat: “Doamne iarta-ma, ca am sa spui!” “Bine, te iert, dar sa spui la lume tot ce ti-am poruncit.” Apoi Mosul a disparut ca si intaia data. Petrache Lupu s-a inchinat, insa ajungand la tarla si de data aceasta n-a spus la nimeni nimic, frica ca lumea va rade de el fiind mai puternica decat porunca “Mosului”. A treia vineri (14 iunie), in acelas loc ca si datile precedente, l-a oprit iarasi Mosul zicandu-i: “De ce n-ai spus la lume ce ti-am spus intaia si a doua oara?” Petrache i-a raspuns si de data aceasta: “Am uitat.” Mosul, cu glas gros si tare, i-a zis: “Nu te mai iert.” Totusi dupa ce Petrache i-a cerut iertare, fagaduindu-i ca de data aceasta ii va indeplini porunca, Mosul a cuvantat iarasi: “Sa spui la lumea cu care te intalnesti ca daca nu se potoleste, daca nu tin sarbatorile, daca mai fac rele, daca nu vin la biserica sa se roage, daca nu se apropie, atunci foc, atunci le rup muncile.” Petrache Lupu i-a zis: “Stai, sa ma duc intai la oi.” Mosu i-a raspuns: “Haide ca merg si eu.” Petrache Lupu i-a zis: “Hai Mosule!” Au plecat amandoi spre stana. Mosul mergea, insa prin aer, la doua palme de pamant. Ajuns la stana Petrache Lupu a trecut sa mulga oile. Mosul, care statea langa el, ii spunea mereu: “Sa te duci chiar acum in sat si sa spui la lume.” La stana se mai gaseau atunci Sonita Savescu din Maglavit si alt cioban mai mic, Florea Pavel, care au auzit cum vorbea Petrache cu “Mosul” pe care insa nu-l vedeau, nici nu-l auzeau si l-au intrebat pe Petrache cu cine vorbeste. Petrache, cand voia sa le respunda, ii venea ameteala si nu putea scoate o vorba. Dupa ce si-a aranjat treburile la stana, a plecat spre sat, intovarasit de Mos. Dupa vreo 50-60 metri de drum, Mosul i-a spus: “Am sa mai vin o data, dupa ce tu vei fi spus la lume si sa vad ce o sa faca lumea. Am sa-ti port de grija.” Petrache s-a inchinat, iar Mosul i-a mai spus cu glas gros: “Sa te duci, auzi?” Petrache mai spune ca i-a mai lasat o vorba mare, dar pe care n-are voie s-o spuna nimanui, pana ce Mosul nu vine iarasi. Si Mosul s-a vazut inaltat tot intr-un nor patrat si luminos. A doua zi, sambata, Petrache Lupu a fost desteptat din somn de o putere care il impingea sa mearga in sat. Pe la 10 dimineata, a inceput sa povesteasca cele petrecute nevestii sale si la toti cu care se intalnea in drum, precum si preotului Bobin, pe care l-a gasit acasa, la primarie. Au venit apoi ziaristii si functionari de la politia din Calafat. Duminica, la biserica, pe la sfarsitul predicii, cum Petrache sedea cu capul in jos a simtit ca cineva nevazut l-a apucat de barbie si i-a ridicat capul in sus. Atunci a vazut in altar, plutind prin aer, pe acelasi “Mos”, care i-a facut semnul crucei, al binecuvantarii adica. De aci inainte personalitatea lui Petrache Lupu se schimba. In cursul saptamanii indemna lumea sa vina la biserica si sa se roage lui Dumnezeu pentru iertare. Sa nu munceasca in zilele de sarbatori si toate celelalte porunci ale Mosului: sa nu mai minta, sa nu dusmaneasca, sa nu fure, sa nu curveasca, sa-si respecte parintii si pe cei batrani, sa posteasca posturile, femeile sa nu mai avorteze. Petrache Lupu predicand multimilor In ziua de 7 iulie a avut o noua aratare anume o stea luminoasa si mare tot la locui aratarii, iar ca la un stat de om deasupra lui, a vazut pe acelasi “Mos”, care i-a fagaduit ca toamna aceasta sau alta, daca lumea se va pocai, va face cu aceasta stea semnul crucii, in fata lui Petrache si a oamenilor daca lumea se va pocai, Mosul va lasa aceasta stea in jos. Atunci Petrache sa spuna lumii sa puna mana pe ea. Ea insa se va ridica in sus si nu o vor putea prinde; va mai face semnul acesta inca de doua ori. Dupa aceasta ciobanul va anunta lumea ca va incepe prapadul. Duminica, 14 iulie, la slujba bisericeasca facuta de 7-8 preoti, din parohiile vecine si de preotul Nicolae Bobin din Maglavit, a venit lume si din alte sate, vreo 2-3000 oameni. Apoi s-a facut o procesiune la locul cu vedenia. Acolo erau adunati peste 10.000 oameni, dupa aprecierea sus-numitului preot. In timpul slujbei Petrache Lupu a vazut plutind asupra lumii acelasi Mos. S-au colectat de cioban 7.000 lei ce s-au depus la Casa de Economie pentru a se cumpara doua troite si a se zidi fantana ciobanului in ciment. La cativa pasi departare de stana se afla o fantana primitiva sapata de Petrache. In locurile acestea foarte multi ciobani au incercat zadarnic sa dea de apa, numai Petrache Lupu a avut mai mult noroc. Satenii cred ca e p fantana facatoare de minuni. In apropierea unei tufe Petre a infipt o cruce de brad pe care o mana nedibace a insemnat urmatoarele: “Petre G. Lupu ciobanul care s-a intalnit cu Mosu – Sa inchine, sa pupe”. Alaturi de cruce Petre a ridicat un adapost, in mijlocul caruia are grija sa aprinda lumanari si tamaie. Increderea lui Petre in oameni este foarte mare, incat banii, care i-a capatat de la pelerini pentru ridicarea unui altar care sa arate locul unde Dumnezeu a vorbit prin el oamenilor, ii lasa langa cruce si nimeni nu se atinge de ei. Lumea vine aici, aprinde lumanari si se roaga. La inceput unii, necredinciosi, cereau ca ciobanul sa fie arestat, iar credinciosii care veneau sa aprinda lumanari, tamaie, candele sa fie indepartati. Prin interventia Domnului senator Valareanu si a altora, ciobanul a fost lasat nestingherit. Autoritatea morala a ciobanului e foarte mare. El e numit “preasfantul”, rugaciunile le face el, lumea se inchina si il roaga pe el sa intervina la “Mosul”. Ciobanul nu primeste bani pentru sine. Preotul satului se ocupa cu mersul incasarilor intr-o lada, seara se face numaratoarea de catre delegatia comitetului instituit pentru ridicarea unei biserici. Ciobanul pune si el iscalitura, fiindca a invatat sa iscaleasca. Unii pelerini “cei buni la Dumnezeu”, printre care sunt si multe persoane culte, vad in jurul ciobanului predicator un nimb luminos in care se disting figuri sfinte. Ciobanul, suit pe o estrada, langa o mare cruce, ridicata cu cheltuiala Domnului Dr. Albu, medic al sanatoriului cu acelasi nume din Craiova, vorbeste oamenilor. Aceasta estrada e situata in camp liber. Inspre apus de aceasta cruce, in mijlocul padurii, se gaseste locul sfant, cu cele trei buturugi, unde s-a aratat Dumnezeu. Cei care au ascultat predica vin si se aseaza pe locul acesta, sarutand pamantul si buturugile si se ung cu seva ce curge in picaturi din cativa plopi bubosi, din cauza unor paraziti care au patruns prin coaje in canalele sevei. Aci zac, pe nisip, sutele de infirmi, incurabili si necajiti, care asteapta mila lui Dumnezeu. Administratia a luat masuri ca pelerinii sa nu sada in comuna. In schimb, situatia regiunii vizitate de pelerini era, in vara anului 1935, cand am vizitat Maglavitul, destul de serioasa din cauza enormei aglomeratii de oameni, lipsiti de cele mai elementare masuri de igiena. Administratia a luat insa masuri si in aceasta privinta construind latrine (bai), arzand gunoaiele, etc. Apa de baut se ia din patru fantani construite de curand si din izvoarele ce ies din poalele luncii Maglavit. Totusi, din cauza aglomeratiei, fantanile sunt asaltate de oameni care isi introduc in galeti sticlele, canile si toate cioburile. Pentru a se evita aceasta, s-au adaptat pompe la aceste fantani. Treptat situatia sanitara s-a ameliorat, doi medici si cinci agenti sanitari au lucrat in acest sens. Din ordinile Domnului Dr. Viorel Popescu, inspector sanitar, s-au construit latrine, o baraca dispensar si infirmerie, o statie de bai si deparazitare. Pelerinii se culca pe pamant, in aer liber. Langa orbi, paraliticii, bolnavi cu cancer, cu fistule tuberculoase, ulcere varicoase. Este impresionanta staruinta acestor nenorociti de a sta cat mai aproape de locul unde a aparut vedenia. Petrache Lupu, cu bunul lui simt, a inteles dispozitiile administrative care cer ca orice pelerin sa nu stea mai mult de trei zile in localitate. El argumenteaza astfel: daca “Mosul” nu i-a vindecat in cateva zile, e semn ca bolnavul are pacate multe si trebuie sa plece. Numarul pelerinilor se ridica in timpul verii la 20.000 pe zi, iar la inceputul lui septembrie 1935, intr-o sambata, cu ocazia venirii Episcopului, numarul s-a ridicat chiar la 50.000. La aceasta data banii lasati depasisera un milion de lei (enorm la acea vreme). Pelerinii au tendinta a lasa pe seama preotilor bisericii colectarea banilor, etc. si ei se incred absolut in omul simplu dar desinteresat care e ciobanul. La inceputul lui noiembrie, vinerea, pelerinii erau abia 2-3000. Petrache Lupu spune singur ca a fost reformat din armata dupa un tratament contondent, fara rezultat, caci era banuit ca simuleaza prostia si mutismul. De fapt, el nu a fost mut ci cepeleag si cu un vocabular redus. Aceste defecte ale vorbirei s-au ameliorat mult prin faptul ca vorbeste zilnic poporului credincios. S-a publicat intr-un ziar din Bucuresti, foaia matricola a lui Petrache Lupu. Credem ca reproducerea ei astfel cum e intocmita in registrul Cercului de recrutare Craiova, poate interesa: “Nr. matricol 13830 – Ctg. 1929. Cerc. Recrut. – Craiova. Corp. – Rgt. 31 Inf. Calafat. Nationalitatea – roman. Religia – ortodox. Nascut in anul – 1907. Luna – Octombrie. Ziua- 14. In comuna – Maglavit. Plasa – Calafat. Judetul – Dolj. Fiul lui Dinu Gheorghe si a lui Florica. Talia – 162/83. Parul – castaniu. Ochii – caprii. Nasul – potrivit. Barbia – potrivita. Fata – smeada. Sprancenele – castanii. Fruntea – potrivita. Gura – potrivita. Semne particulare n-are. Mutatii: 20.11.1929 – Prezent fara reclamatie. Admis, bun pentru infanterie. La vizita medicala amanat: Otita medie supurata. 19.11.1930 – Amanat a doua oara. Debilitate mintala. 10.11.1931 – Lasat la vatra fiind dispensat medical. Clasat “Impropriu serviciului militar, pentru surdo-mutism provenit din sifilis ereditar.” La corp. Art. 74 legea Recrutarii. Ordin de zi Nr. 176/931, Rgt. 31 Inf.” Din cercetarile mai amanuntite ce am facut la Craiova rezulta ca Petrache Lupu a fost dispensat medical la 10 11. 1931, dupa o scurta internare in Spitalul militara Corpului I de armata, unde la aceasta data sosesc pentru stabilirea pozitiei militare sute de bolnavi, care urmeaza sa fie examinati de specialistul respectiv, li se fac probele de laborator si apoi cu diagnosticul stabilit sunt prezentati d-lui general medic Vasilescu August pentru a-i vedea si a da ultima ho­tarare. Pentru Petrache Lupu diagnosticul a fost: “otita medie supurata bilateral cu perforatia larga a ambelor timpane, usoara idiotie”, iar in foaia de observatie nu este trecut decat examenul local, clinic al urechilor. Nu se mai gaseste in acea foaie nimic asupra antecedentelor sale heredo-colaterale sau asupra vreunui examen care sa sustina diagnosticul de usoara idiotie. N-am putut afla cine a pus in foaia matricola diagnosticul de sifilis hereditar. Daca Petrache Lupu ar fi prezentat ceva in aceasta directie n-ar fi scapat medicilor de la Spitalul Militar din Craiova. E vorba deci de o eroare. Azi e intr-o continua iritatie din cauza ca lumea ii cere sa vorbeasca si sa se roage mereu pentru vindecarea miilor de bolnavi. Se spune ca anterior vedeniei si chiar la inceputul pelerinajului Petrache Lupu vorbea calm, greoi. Azi a devenit vorbaret. Procedeul lui pentru incercarea vindecarilor e urmatorul: El afirma ca nu e nici sfant, nici doctor, dar, dupa ce asculta pasurile celor ce vin la el, invita lumea din jurul lui sa se roage cu el lui Dumnezeu. Fraza intrebuintata este: “Doamne ajuta pe cei orbi sa vada, pe surzi sa auda, pe cei muti sa vorbeasca etc”. Apoi se inchina si face numeroase cruci. Dupa domnul dr. Viorel Popescu, inspector sanitar, gesturile ciobanului nu sunt nici de binecuvantare, nici de implo­rare, ci gesturi dezordonate, neadecvate la vorbire. Cand i se comunica cum ca bolnavul nu s-a vindecat, el raspunde: “Ce sa-ti fac, ai pacate grele, roaga-te la “Mosul”, du-te la locul vedeniei si roaga-te; asteapta!”. Se cere sa binecuvanteze obiecte ca batiste, camasi, etc, sa atinga bolnavi. El refuza intai sa binecuvanteze, zicand ca nu e sfant dar, la insistentele pelerinilor, atinge lucrurile si bolnavii. Pune mana pe orice bolnav, pe orice bubos, fara nici o frica, caci, zice el, “Mosul” i-a dat curaj. Aceasta munca totusi il enerveaza, se da jos de pe estrada, dar lumea se tine dupa el, il atinge cu maimile, il roaga sa vina la locul vedeniilor, sa vindece pe cei netransportabili. In cele din urma, nu mai aparea pe locul viziunei decat de doua ori pe zi, dimineata la ora 11, si dupa-amiaza la ora 15. Sub influenta lui Petrache Lupu locuitorii din satele vecine duc o viata mai morala. Nu se mai mananca decat rar carne, nu se mai intampla furturi, batai. Medicul legist al judetului Dolj comunica faptul ca de la 1 iunie pana la inceputul lui septembrie 1935 n-a mai avut nici un caz de medicina legala. La biserica totusi nici acum nu prea se duce lumea; se aduc de poporeni acuzatii grele preotilor de sat. Un fapt e sigur: orice lucru pierdut pe campul pelerinajului e adus la cioban, care, intreband multimea, il restituie pagubasului. Pelerinii vin din toate partile tarii, intrebuintand toate mijloacele de locomotiune. Se organizeaza trenuri complete. Vin chiar familii evreiesti. Sunt oameni care vin pe jos de la mari departari, considerand drumul istovitor ca un ispasitor de pacate. Ajung la Maglavit, dupa zile si nopti de drum, flamanzi si istoviti – dar cu cata fericire in suflet! Numarul bolnavilor vindecati sau ameliorati nu se poate stabili. Episcopul Bartolomeu al Ramnicului a venit insusi sa se roage pe locul vedeniilor din Maglavit. Cu aceasta ocazie, sambata, 14 septembrie 1935, Petrache Lupu a asistat la slujba religioasa de la biserica din sat, iar la ora 09.00, in fruntea unei imense procesiuni, intre preotime si jandarmi, care il apara de asaltul multimii, a pornit pe drumul de curand taiat prin padure pana la tarla din marginea Dunarii. De-a lungul soselii, cateva zeci de mii de oameni se inchinau insirati pe doua randuri. Mii de barbati si femei ii asteptau in genunchi trecerea. Petrache nu le facea nici un semn, nu le spunea nici o vorba. Mergea drept, si se lasa atins, ca in vis, de cate o mana scapata printre jandarmi. Era obiectul unei continue adoratii mistice, care, la schilozi si bolnavi, ia forme de delir. Nimeni n-are o umbra de indoiala. Mataniile si ingenuncherile nu iau sfarsit decat la ora 09.30, cand cortegiul ajunge langa vechea tarla. Acolo episcopul Vartolomeu asteapta, in mijlocul unui sobor de 20 preoti, sosirea ciobanului. Se ridicase pe locul acela o estrada inalta strajuita de noua cruci imense inconjurate de verdeata. Lumea in jurul ei formeaza o mare de capete. Unii ziaristi pretindeau ca ar fi fost o suta de mii. Altii vorbesc de 60-70.000. Drept este ca in acea vineri, pana la innoptat, au tot venit convoaie de carute pline cu pelerini din toate unghiurile tarii, din Transilvania, din Banat, chiar de departe din Maramures, si trenurile obisnuite nu mai puteau incarca pe toti calatorii. De la Bucuresti si de la Craiova s-au format trei trenuri speciale cu cate 20-25 vagoane, care au descarcat in statia Maglavit circa 30.000 de insi. Pelerinaj la Maglavit Slujba Episcopului incepe la ora 9 si jumatate. Cu toata instalatia de megafoane din cele patru colturi ale campiei, corul preotilor se aude foarte slab. Se roaga unii, altii vorbesc. Isi povestesc minunile. Intr-o parte se spune ca doua femei au nascut. De abia cand incepe Petrache sa vorbeasca linistea devine completa si cuvintele lui pot fi din loc in loc auzite. “Mosul a spus: Oamenii sa se inteleaga intre ei. Toti suntem frati. Nu va invrajbiti.” Si lumea asculta ingenuncheata. Cate o femeie, din apropierea estradei, intinde inspre mana ciobanului o batista, o floare, o creanga, o bucata de hartie. Petrache le atinge cu mana. Femeile sunt multumite, macar sa aiba un obiect atins de mana lui. La ora 11.00, Episcopul, preotii si Petrache coboara estrada si in fruntea unui cortegiu se indreapta spre locul unde a fost hotarata cladirea noii biserici. Acolo, dupa o noua slujba divina, Petrache pune piatra de temelie a viitoarei biserici. Intr-un interviu dat “Universului” din 15 septembrie 1935, IPS Patriarh Dr. Miron Cristea arata inalta valoare a indemnurilor ciobanului: “Pocaiti-va; indreptati-va, feriti-va de rele; mergeti la Sfanta Biserica si va rugati si impliniti poruncile invatate de ea.” Ca specimene de vindecari am citit in ziare multe, asupra autenticitatii lor nu ma pot pronunta, deoarece acesti pacienti n-au fost examinati de un neurologist care sa constate natura bolii si daca vindecarea a fost instantanee, prin urmare miraculoasa, sau daca, din contra, aceste vindecari intra in domeniul fenomenelor cunoscute, cum as crede. La “buturugi” se gasea o intreaga serie de bolnavi vindecati la Maglavit. Cu acest prilej, printre multimea de suferinzi era Alexe Stroe Militam, fost primar in Satulung, care este orb de 5 ani. Venise sa se roage si el cu credinta, pentru sanatate. Cu lacrami in ochii limpezi dar fara vedere, Militam a povestit unui ziarist despre urmatoarele cazuri de vindecare intamplate in ultima saptamana: Radu Manolescu din lunca jud. Braila, in etate de 54 ani, a venit cu mana si piciorul drept paralizate. Dupa o sedere de 7 zile la “buturugi” a plecat vindecat. Costica Trandafir din Coreseni jud. Ialomita, mut si surd de 17 ani, dormind o noapte la “buturuga mare” a inceput sa vorbeasca perfect. Domnisoara Elena Constantinescu, din Constanta, bolnava de epilepsie de 7 ani, stand doua saptamani la “buturugi” s-a facut sanatoasa. Ion Negrila, dintr-o comuna din jud. Arges, de 71 ani, avand paralizate mana si piciorul stang, a stat 3 saptamani la locul sfant si s-a vindecat. In ceea ce priveste cazul de vindecare al medicului capitan Radulescu, care isi pierduse vederea in urma unui accident de automobil, Viorel Popescu imi comunica urmatoarele amanunte culese de la sora capitanului Radulescu. Specialistii din Bucuresti si Berlin n-au putut sa-l vindece. Era pe punctul de a fi reformat. La Viena un specialist ii spusese sa aiba rabdare caci, probabil, se va vindeca. Disperat, s-a dus la Maglavit unde a stat trei zile. Dupa aceea, sora sa, care era farmacista, se pomeneste cu el vesel si ii comunica revenirea in parte a vederii. Ea necrezand, capitanul ii descrie modul cum e imbracata, i-a citit ora pe ceasul din farmacie. *

Ramasitele pamantesti ale lui Petrache Lupu, ciobanul despre care se spune ca ar fi vorbit cu Dumnezeu, au fost dezgropate recent din cimitirul din satul Maglavit si mutate in Manastirea Maglavit, asa cum si-a dorit, in timpul vietii, Petrache Lupu. Asa au vrut si miile de credinciosi, care au pornit deja in pelerinaj la mormantul lui. Si acum plang oamenii cand isi amintesc povestea.