31 martie 2012

Ramakrishna, sfantul christic al Indiei...

Iubirea lui Dumnezeu pentru acest mare sfant este foarte mare.
Numele sau vorbeste despre cele doua mai mari manifestari(avatari, intrupari divine) cunoscute in istoria Hinduismului.
Credinciosii, atat de mult iubesc si pe Rama si pe Krishna incat, una din cele mai cunoscute rugaciuni in hinduism pomeneste numele amandurora.(Hare Rama , Hare Krishna!)
Tocmai de aceea Ramakrishna este floarea inflorita a mii de ani de aspiratii, cautari  si impliniri spirituale. 
Ramakrisha este un sfant christic deoarece in timpul vietii a acceptat foarte multe din suferintele discipolilor sai pentru a-I ajuta pe cale si pentru a-I purifica.
Mai mult, moartea sa survine in urma preluarii unui astfel de cancer de la un credincios.
Si inca, Ramakrishna refuza sa se vindece si sa isi suprime durerile…
Cei care il iubesc pe Iisus foarte tare il vor intelege mai bine, pe mine sincer aceste suferinte si aceste ispasiri ma depasesc un pic… Tocmai de aceea Dumnezeu ne apropie de acesti mari sfinti pentru a intelege lectiile uluitoare ce ni le transmite prin ei... 
Cert este ca Ramakrishna este o astfel de bijuterie spirituala, foarte draga si lui Iisus si lui Dumnezeu, un izvor de sfintenie si aspiratie spirituala. 
Daca un animal era batut in strada Ramakrishna ii simtea durerea, ba chiar se spune ca odata I-au aparut pe propria piele loviturile de nuia pe care animalul le primise…
A fost prietenul tuturor, indifferent de religia lor, incuranjandu-i pe toti sa inteleaga ca Dumnezeu ii asteapta la capatul tuturor cailor si ca noi toti suntem datori sa ne iubim si sa ne pretuim. 
Acest mare sfant este o poarta spirituala spre a intelege istoria spirituala a acestei planete si un mare mesager al lui Dumnezeu, un model, un sfant. 
Este un model si pentru noi atat prin atitudinea fata de suferintele corpului fizic si aceasta lume, cat si prin atitudinea divina fata de celelalte religii. Amintesc ca este sfantul care pentru mai multe saptamani a trait exact ca un musulman rugandu-se ca un musulman, imbracandu-se ca un musulman, facand intreg ritualul islamic si aratand ca si astfel se poate uni cu Dumnezeu si poate pastra legatura cu El.
Aratand astfel oamenilor ca Dumnezeu doreste sa ne iubim si sa ne pretuim si nu sa ne omoram si sa ne uram pentru ca ne-am nascut in alte religii....
Tocmai de aceea Dumnezeu ne recomanda sa ne apropiem si sa cunoastem viata lui. 
Ramakrishna recunoaste in Iisus o mare intrupare divina, un mare avatar. 

25.Panditul SA SAT HAR(celebrul predicator), vazandu-l pe maestru suferind, l-a intrebat:”De ce nu te insanatosesti singur, concentrandu-te asupra aprtii bonave a corpului? Scrierile sacre spun ca marii sfinti ca tine, pot elimina afectiunile corpului fizic prin simpla forta a vointei lor.”

“Cum a raspuns maestrul, dumneavoastra , un mare savant, sunteti cel care vorbiti asa de superficial? Fiinta mea este consacrata lui Dumnezeu, o data pentru totdeauna. Cum as putea sa ma centrez asupra acestui invelis din carne si oase?”

“Implorati-o pe Mama Divina sa va insanatoseasca!” replica atunci predicatorul.

“Atunci cand ma gandesc la Mama mea, uit complet ca acest corp exista pentru mine. Imi este imposibil sa-mi intorc atentia catre corp”



26.I-am spus mamei ca eu nu pot sa inghit nimic si am implorat-o sa-mi permita sa ma hranesc cu ceva. Dar Mama, incluzandu-va pe voi toti, mi-a spus: “Cum, dar tu te hranesti prin atatea guri!” Complet fericit, nu am mai putut spune nici un cuvant si am intrat in extaz. 



28. Mama mea Divina m-a ajutat sa suport greutatea acestei boli, pentru a arata oamenilor necesitatea de a se gandi la spirit si a trai cu constiinta existentei lui Dumnezeu, chiar si atunci cand corpul sufera enorm. Cand corpul trece printr-o grea agonie, atunci cand nici o putere umana nu ii poate gasi remediu, Mama Divina ne arata ca spiritulk este stapanul corpului. Mama mea divina a adus boala in acest corp, pentru a-I convinge pe cei necredinciosi de divinitatea lui ATMAN, de realitatea prezentei lui Dumnezeu, si de faptul ca atunci cand perfectiunea este atinsa, se atinge in mod egal, eliberarea de orice sclavie si implicit de conditionarile corpului fizic. 



30. Daca eu sufar atat, este pentru ca Dumnezeu vrfea inca sa indepartez de fratii vostrii si de voi o mare durere. Dar daca voi mi-ati spune cu totii: “Suferintele tale corporale sunt teribile, abandoneaza-ti corpul”. Daca voi doriti aceasta, eu voi parasi acest corp.(Invataturile marelui yoghin Ramakrishna, Despre suferinta)



Ramakrishna era pe moarte… avea cancer la gat si in ultimele zile devenise imposibil pentru el chiar sa bea apa.

Vivekanada (discipolul cel mai apropiat)  ii spune: “Bhagavan, roaga-l pe Dumnezeu sa iti faca o mica favoare! Roaga-l ca macar sa iti permita sa mananci si sa te hranesti, cu siguranta ca nu iti va refuza acest lucru. A devenit o suferinta prea mare pentru trupul tau – si nu numai pentru trupul tau dar pentru noi toti. Nu putem sa mancam pentru ca stim ca tu nu poti sa mananci. A devenit imporsibil pentru noi sa bem si numai apa stiind ca tu nu poti sa bei. Cum am putea sa bem? Daca nu iti pasa de propriul trup, intelegem, dar gandeste-te la noi, la suferinta noastra. De dragul nostru inchide ochii si roaga-l pe Dumnezeu pentru aceasta  mica favoare”
Ramakrishna a inchis ochii, I-a deschis, si a inceput sa rada: “ Prostule! Daca as asculta de sfatul tau Dumnezeu va rade de mine. L-am intrebat…”   

Lauda!

Lauda Celui care este!
Lauda celui care a coborat in Romania si in aceasta lume, luand-o in primire!
Lauda Celui care in fiecare zi ne face semne si minuni!
Celui care ne cheama si ne caluzeste!
Celui desavarsit si de neinteles!
Celui care nu poate fi cuprins si care le cuprinde pe toate!
Lauda supremului Invatator!
Lauda Invatatorului tuturor Invatatorilor!
Lauda marii ierarhii ceresti !
Celor pe care ii ridica la pieptul Lui !
Lauda Celui care a conceput lumea si Omul!
Lauda Celui care a creat spiritele primordiale!

30 martie 2012

Diferenta dintre cruci si cruciulite...

Sfarsitul lumii vine pentru ca lumea a trait fara Dumnezeu. Este sfarsitul acestei lumi fara dumnezeu si inceputul celei impreuna cu Dumnezeu.
La fel si la nivel mai restrans sau individual, orice lume, orice viata care nu incepe cu Dumnezeu este sortita disparitiei , sfarsitului.
Sunt multi care isi spun, viata noastra incepe, dar nu pasesc spre viata ci spre moarte.
Sunt multi care cred ca si l-au asigurat pe Dumnezeu pentru un Doamne Doamne, sau diferite ascultari.
Dar Dumnezeu nu poate fi asigurat decat facand voia Lui.
Orice am face altceva, daca nu facem voia Lui nu putem sa ni-l asiguram…
De aceea se mantuiesc putini daca ne raprotam la numarul intreg al populatiei.
Dar adevarata numaratoare a mantuitilor nu se face din intreg numarul populatiei, ci din cei chemati, din cei din biserici.
Din acestia Dumnezeu allege.
Mantuirea e un fenomen capital.
E pasul dinspre moarte spre viata vesnica.
Sigur toti avem atatea vieti in spate, ce mai inseamna una sau doua pentru oricine?
Problema este ca oricine recunoaste voia lui dumnezeu, dar din diferite motive o refuza, o ocoleste, nu o accepta, este asemenea unui fruct care a fost cules dar nu este sufficient de copt.
Cel care l-a cules nu are ce face cu el, fie trebuie sa il mai lase la soare pe prispa casei sa se mai rumeneasca, adica I se mai da timp in aceasta viata, fie trebuie aruncat, pe jos, sau in foc, in valtoarea reintruparilor…
Cei din biserici sunt asemenea celor care asteapta extraterestrii sa fie dusi pe alte planete.
Si cei care asteapta extraterestrii tot o rapire asteapta…
Mantuirea este strans legata de vointa lui Dumnezeu.
Si testul accesta in care treci de la propria vointa la vointa lui Dumnezeu trebuie sa il treci aici.
Daca acum nu poti sa te desprinzi de tine, cu siguranta ca nici mai tarziu nu vei putea.
De aceea abandonul e atat de important.
Dumnezeu te ia in cer ca sa se manifeste prin tine si nu invers.
Este ca un examen.
De aceea toti credinciosii trebuiesc anuntati ca aici se duce lupta pentru mantuire, intre abandonarea propriei vointe si acceptarea vointei lui dumnezeu.
Acest lucru tine nu atat de exterior cat de interior.
Daca iti imaginezi ca in preajma lui Iisus vei reusi,sau ai fi reusit, s-ar putea sa te inseli.
Iuda nu a reusit, tanarul bogat nu a reusit…
Noi ne-am obisnuit cu aceste evanghelii si nu ne mai trezesc uimirea…
Dar imagineza-ti sa vina cineva si sa iti ceara sa vinzi tot si sa il urmezi, eventual cu un cort si un sac de dormit…
Observati aici se face diferenta dintre unul care se mantuieste si unul care nu se mantuieste…
Petru nu numai ca a renuntat la tot, dar le-a spus celorlalti, Veniti degraba , ca nu se stie daca il vom mai gasi…
Pe Iisus adica…
Petru nu isi facea probleme in legatura cu cele lasate in urma, familie, copii, casa, avere nu avea…
Petru era foarte nelinistit ca nu cumva sa nu il mai gaseasca pe Iisus…
Dar crestinii de astazi, nu numai ca nu isi pun problema vreunui sacrificiu, a vreunei ascultari, dar, dupa cum am aratat, ei vor sa suprapuna propria lor vointa peste a lui Dumnezeu.
Isi iau din biblie, acel Cresteti si va inmultiti, si inca vreo doua versete , le lipesc peste Dumnezeu si pretind ca ar trai si actiona in numele Lui…
Pe Dumnezeu nu il deranjeaza fariseismul si ratacirea nimanui, dar se asigura ca toti au fost avertizati la timpul potrivit.
Cei care isi urasc aproapele au fost avertizati.
Cei care au abandonat voia lui Dumnezeu au fost avertizati.
Dumnezeu este bun dar nu exista alta solutie decat a pasii pe urmele Lui…
Cum si Iisus a spus, Ce tot imi spuneti Doamne Doamne dar nu faceti ce va spun?
Iisus ne arata foarte limpede cat de importanta este ascultarea.
Dumnezeu nu vrea sa te oblige sa il urmezi, vrea doar sa se asigure ca intelegi ca numai pasind pe urmele Lui poti sa te salvezi, sa te mantuiesti.
De aceea adevaratele exercitii sunt acestea de a ne supune vointei lui Dumnezeu, de a asculta, de a descoperi ce mare comoara este vointa lui Dumnezeu.
Unde nu se analizeaza si nu se tine seama de vointa lui Dumnezeu, priviti cu atentie, s-ar putea ca acolo sa descoperiti o pseudo spiritualitate. 
Indiferent ca e vorba de o scoala spirituala, de o biserica, de un grup de persoane sau de un individ, unde vointa lui Dumnezeu nu e studiata decat superficial, acolo unde singurul semn al vointei lui Dumnezeu este acel cresteti si va inmultiti si eventual alte mici ascultari legate de aceasta, cu siguranta ca Dumnezeu nu poate sa vina si sa isi faca salas...
Dimpotriva, uneori trebuie sa plece...
Asa ca nu va lasati pacaliti de aparenta unor ascultari exterioare...
Si la fel nu va lasati inselati de aparenta unor neascultari exterioare, cum ar fi sa spunem ca o femeie si-a pirdut virginitatea prea devreme sau a pacatuit intr-un fel sau altul.
Ceea ce conteaza este disponiblitatea de abandon a sufletului.
Uneori Dumnezeu te incearca punandu-ti intr-o parte o gramada de aur si in alta niste haine rupte...
Multi pacatosi cand recunosc pe Dumnezeu se abanoneaza Lui asemenea acelei femei care ii spala picioarele cu lacrimi, si dimpotriva, altii, care in aparenta respectau legea, il tradeaza pe Dumnezeu asemena lui iuda, spunand, Doamne dar am vrut sa te ajutam, sa iti facem un bine...
Eu va spun ca adevaratul criteriu este acela de a asculta de cel pe care Dumnezeu il trimite la noi.
Manturiea se obtine prin teste capitale!
Da, acum nu mai exista arene, gropi cu lei, dar aceste teste exista sub alte forme.
Nu mai exista biciuiri exterioare dar pot exista bicuiri interioare la fel de puternice. 
Eu insumi am trecut prin astfel de inecrcari dramatice, care ar putea sa intre intr-un film initiatic.
Imagineaza-ti un om mai mult mort decat viu, care dupa ce a traversat desertul si ajunge in preajma unei oaze, sa ii fie interzis sa intre in acea oaza... Si sa trebuiasca sa se intoarca inapoi in desert...
Sigur nu le stiu nici eu pe toate. Nu sunt atotputernic, dar, prin gratia lui Dumnezeu, stiu exact cand cineva asculta sau nu de Dumnezeu. Stiu daca este intr-o asculatre exterioara sau interioara, stiu daca este pe cale sa iasa din vointa lui Dumnezeu sau dimpotriva sa intre.
Pentru ca sunt drepti care ies din vointa lui Dumnezeu si pacatosi care intra in ea...
Sunt drepti, aceia care in parabole erau "primii", care in marile intersectii ale vietii aleg gresit si se trezesc ultmii.
Toti cei care aleg o viata linistita si lipsita de greutati, toti cei care in marile intersectii aleg ceea ce este mai usor pentru ei cu siguranta ca nu aleg bine,deoarece mantuirea nu se obtine traind caldut, intr-o pseudo ascultare de Dumnezeu.
Mantuirea se obtine nu numai pe un drum cu obstacole mari.
MANTUIREA SE OBTINE PE DRUMUL CU CELE MAI MARI OBSTACOLE! 
Nu fugiti de probleme si greutati, nu fugiti de suferinte, nu fugiti de cruci.
Fiti atenti , astazi toti poarta numai ... cruciulite...
Ai vazut pe cineva cu vreo cruce mare in spate?
Nu, crucile cele mari au devenit cruciulite. Le purtam ca ornamente, le purtam ca bijuterii... 
Eu va spun ca la sfarsit ingerul va trage linie si va vedea ca nu ati acumulat suficiente merite si deoarece nu ati pasit pe urmele Lui, ci v-ati creat singuri o cale imaginandu-va ca pasiti pe urmele Lui, nu veti putea fi salvati.
Eu va spun ca sfintenia oricui se transforma in cenusa daca acela nu mai face voia lui Dumnezeu.
Orice inger care ar inceta sa mai faca voia lui Dumnezeu ar cadea din cer.
De aceea intrebati-va mereu unde mergeti si ce din ceea ce faceti este voia lui Dumnezeu.
Pentru ca El a venit si va incearca...
Si daca mereu alegeti ceea ce este usor, confortul, placerea , bogatia, linistea, incercati sa vedeti ca in toate astea Dumnezeu nu poate sa va daruiasca nimic, deoarece El sta pe caile cele grele unde are posibilitatea sa ne ajute....
Daca pasim numai pe petale , Dumnezeu nu e necesar sa intervina, dimpotriva se va departa deoarece nu avem nevoie de El...
Dar daca pe jos sunt cioburi si coji de nuca, va fi mereu langa noi sa ne sprijine... 
Nu traiti caldut deoarece veti fi scuipati din gura Lui...
Iar crestinii de astazi, spune Domnul, au intrecut chiar si lumea in dorintele si cautarile lor... 
15. Ştiu faptele tale; că nu eşti nici rece, nici fierbinte. O, de ai fi rece sau fierbinte!
16. Astfel, fiindcă eşti căldicel - nici fierbinte, nici rece - am să te vărs din gura Mea.
17. Fiindcă tu zici: Sunt bogat şi m-am îmbogăţit şi de nimic nu am nevoie! Şi nu ştii că tu eşti cel ticălos şi vrednic de plâns, şi sărac şi orb şi gol!
18. Te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur lămurit în foc, ca să te îmbogăţeşti, şi veşminte albe ca să te îmbraci şi să nu se dea pe faţă ruşinea goliciunii tale, şi alifie de ochi ca să-ţi ungi ochii şi să vezi.
19. Eu pe câţi îi iubesc îi mustru şi îi pedepsesc; sârguieşte dar şi te pocăieşte.
20. Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine. Ap 3 

29 martie 2012

Glasul inimii

Glasul inimii
"Urmează-ţi inima. Într-o singură clipă, ea îţi va spune mai mult decât cele cinci cărţi ale lui Moise şi ale
profeţilor la un loc, pentru că, vezi tu, nimic nu este mai adevărat în om decât iubirea. Nu conta decât
pe ea şi vei porni la drum ziua"
Sfârşitul lumii. Promisiunea întoarcerii lui Cristos
Judecata generală va fi asemănătoare cu cea de pe timpul lui Noe. Iubirea va dispărea şi se va răci
complet; credinţa în revelaţiile cerului şi în cunoaşterea lui Dumnezeu transmisă umanităţii va cădea
pradă minciunilor, înşelătoriilor şi superstiţiei, întreţinută şi exploatată de cei puternici, care se vor folosi de oameni ca de nişte animale, şi vor lăsa să fie masacraţi, cu răceală, fără nici un pic de conştiinţă. Va
trebui ca toţi să se supună, fără să crâcnească, puterii lor pompoase. Săracii vor fi chinuiţi prin tot felul
de presiuni, spiritele libere vor fi persecutate prin tot felul de mijloace, vor fi zdrobite. Umanitatea va
trece prin frământări groaznice, cum nu au mai fost vreodată. Dar acele zile nefericite vor fi scurtate
datorită numeroşilor aleşi ce se vor afla printre săraci, pentru că, dacă aceste zile nu ar fi scurtate, chiar
şi cei aleşi vor cădea.
Până atunci vor trece o mie de ani şi încă aproape o mie de ani; atunci îi voi trimite printre săraci pe
Îngerii Mei, cu trompetele lor, pentru ca şi oamenii cei mai decăzuţi, atinşi de moartea spirituală, să iasă
din noaptea lor; ca o tornadă de foc care se va rostogoli de la un capăt al lumii la altul, milioane de
oameni care vor fi treziţi (din punct de vedere spiritual) se vor năpusti asupra puterilor lumii şi nimeni
nu le va putea rezista.
În continaure pământul va deveni un nou paradis, iar Eu îmi voi ghida copiii pe calea cea bună.

Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh
Cel care este trimisul lui Dumnezeu, care Îl mărturiseşte pe Dumnezeu şi care rosteşte Cuvăntul Său
este ca marea fără margini (adică fără măsură – deci spiritul lui Dumnezeu). Dacă el oferă spiritul său,
el nu îl dă după măsură infinită, care nu poate fi decât în Dumnezeu, ci după măsura omului.
Chiar dacă apare în exterior ca Fiu al omului, Cristos a primit din toată eternitatea, spiritul lui
Dumnezeu, nu după măsura omului, ci după măsura infinită a lui Dumnezeu Însuşi; pentru că El Însuşi
este marea infinită a spiritului lui Dumnezeu în Sine. Iubirea Sa este Tatăl Său din toată eternitatea şi
această iubire nu este exterioară Fiului omului, ci ea sălăşluieşte chiar în El, căci El este focul, flacăra,
lumina şi eternitatea întru Tatăl şi prin Tatăl.
Acest Tată drag L-a iubit atăt de mult pe unicul Său fiu, încât a pus toată puterea Sa în mâinile Lui;
astfel încât, tot ceea ce noi avem – într-o măsură dreaptă- am luat din plenitudinea Sa infintă. El este o
fiinţă din carne printre noi –aşa cum mărturiseşte El însuşi – iar Cuvăntul Său este Dumnezeu; el este
spiri t şi carne, adică ceea ce noi numim Fiul. Dar în Sine, Fiul este de asemenea, pentru totdeauna,
viaţa oricărei vieţi.
Cel care îl acceptă pe Fiu şi care crede în El are viaţă veşnică, pentru că, dacă Dumnezeu Însuşi este
propria Sa viaţă veşnică şi perfectă, în fiecare cuvânt al Său, El există de asemenea în fiecare om care
primeşte şi păstrează în el cuvântul Său dătător de viaţă. Dimpotrivă, cel care nu acceptă Cuvăntul lui
Dumnezeu din gura Fiului şi nu crede în Fiu, nu poate primi viaţa, nu poate ni ci să o vadă, nici să o
simtă în el; iar mânia lui Dumnezeu va rămâne asupra lui atât timp cât el nu crede în Fiu.
http://www.leacuri.net

De la leapsa la Initiere

Am primit o leapsa si cu ocazia asta mi-am amintit de singura pe care o aveam pe blog,  o leapsa de pe vremuri, o sa iti placa… : Leapsa apocaliptica :)
M-am gandit, l-am rugat pe Dumnezeu, si mi-a venit ideea sa dau o conotatie erotica acestei lepse deoarece crestinii nu pot inca sa recunoasca pe Iisus ca sustinand si experientele erotice, amoroase, in cuplurile binecuvantate…
Iisus, ca orice domn, este stapanul tuturor energiilor.
Si daca daruim Lui totul, erotismul se poate transforma in Iubire iar Iubirea, de acum, in cuplul initiat, ne va conduce si spre erotism.
Desigur ca in plan real, oamenii tuturor timpurilor s-au iubit si au cunoscut toate extazele si implinirile cuplului deoarece iubirea amoroasa este un dar de la Dumnezeu care odata ce se declanseaza ea locuieste fiinta si ii daruieste experientele extatice ale amorului.
Omul crede ca face el ceva, dar totul este un dar, Omul este trait de aceasta iubire si intr-adevar el poate sa faca ceva, sa o ofere ca ofranda lui Dumnezeu…
Cand spun experiente erotice, desigur nu ma refer la acea fuziune amoroasa ce urmareste procreerea, ci ma refer la o uniune amoroasa al carei sens este strict dorinta de a cunoaste implinirea amoroasa si extazul amoros si a de a descoperi sacralitatea si potentialul ei spiritual.
Nu stiu sa fi existat asa ceva in crestinism.
Crestinismul noului cer si pamant cuprinde si experienta amoroasa ca si cale de a ne apropia de Dumnezeu cu conditia sa se tina seama de continenta sexuala, de transmutarea si sublimarea energiei, si sa fie adusa ofranda lui Dumnezeu.
Actul sexual profan, incet, prin meditatie si rugaciune, va fi transformat intr-unul sacru….
Se poate ca si numai unul din membri cuplului sa daruiasca experienta amoroasa si sa urmareasca singur calauzirea pe care o primeste din cer…
Ii multumesc lui Roxy  http://parasitadarnusiuitata.blogspot.com/2012/03/leapsa.html#comment-form pentru acest prilej de a spune atatea lucruri pe care habar nu aveam ca le voi spune... Multumim Doamne pentru rabdarea si bunatatea cu care ne inveti atatea lucruri... 

2.Credinta. In plan erotic credinta inseamna sa intelegi ce modalitatea divina a gasit Dumnezeu ca el si ea sa se bucure unul de celalalt invaluiti in Iubire… Daca vrei credinta este simbolizata de celebra sculptura din imagine care reprezinta pe el si pe ea imbratisati, in extaz amoros dar si spiritual… 
Daca intelegi cum acest cuplu din poza se poate uni cu Dumnezeu in timp ce trupurile lor sunt unite, ai inteles ce inseamna credinta la nivel erotic. 
De asemenea inseamna si a descoperi sacralitatea sexualitatii in cadrul cuplului plin de iubire si binecuvantat de Dumnezeu.
3.Sinceritatea. Sinceritatea in acest plan inseamna sa spui celuilalt ce iti place sau ce ti-a placut…
4.Bunatatea. In plan erotic bunatatea inseamna a ii indeplinit celuilalt dorintele si fanteziile…
5.Bucuria. Bucuria erotica este sinonima cu extazul iubirii peste care se suprapune extazul erotic, si invers…
6.Empatia. Empatia inseamna sa cunosti si sa intelegi toate dorintele celuilalt…
7.Simplitatea. Simplitatea inseamna sa te poti bucura de tot ce esti, de tot ce este.  In cazul de fata este sinonima cu  nuditatea. 
8.Speranta. Speranta aici inseamna sa crezi indiferent de ceea ce crezi ca esti si de cum esti ca Dumnezeu iti va darui intotdeauna iubire si implinire amoroasa…
9.Curajul. Curajul este in stransa legatura si cu erotismul. Cei care sunt foarte curajosi, cunosc multe impliniri amoroase... Desi nu cred ca sunt curajos, decat in cele spirituale, am atins odata in liceu, in secret, pentru cateva secunde, trupul unei fete cu care nu schimbasem decat priviri, si ea s-a indragostit de mine… Acest gest i-a adus si ei, dar si mie, atata bucurie si fericire, incat am regretat mereu ca nu sunt mai curajos in acest domeniu. Desigur ca ne placeam foarte mult si inainte de acest gest. Este un exemplu de cum curajul in plan erotic poate sa ne aduca fericire si implinire...
10.Vorbirea. Vorbirea erotica inseamna sa ii daruiesti celuilalt fericire si implinire amoroasa prin cuvinte…
11.Dragostea. Dragostea este aceasta fericire in care cei doi iubiti  se invart si se regaseasc in jurul extazului divin care este iubirea. Este o flacara pe care o intretine direct chiar Dumnezeu...

Toti, mai ales cei tineri, trebuie sa fie initiati in tainele extazului amoros cu continenta adus ca ofranda lui Dumnezeu.
Barbatul si femeia care se iubesc trebuie sa descopere ca fiecare atingere, fiecare imbratisare, fiecare sarut sunt un dar de la Dumnezeu.
Diferenta dintre un cuplu profan si unul intiat este ca cel din urma daruieste lui Dumnezeu experienta amoroasa si multumeste lui Dumnezeu pentru fiecare traire, laundandu-L pentru aceasta implinire si extazul pe care El il daruieste celor care se iubesc.
Totul este darul Lui, atractia, iubirea, amorul si punctul culminant care este orgasmul… 
Fiintele indragostite pot sa ofere uniunea lor amoroasa zeilor, ingerilor sau lui Dumnezeu si acestia vor veni deasupra cuplului si le vor darui exemplificari amoroase…
Noi toti suntem Una , suntem Unul, nu exista al doilea, exista insa mii si mii de trupuri si forme si energii ce toate izvorasc din energia primordiala numita si Duh Sfant!
Detasati de trupurile noastre suntem Una, iar trupurile noastre sunt un dar de la Dumnezeu care ne permit sa il slavim si sa il adoram inclusiv sau mai ales in fuziunea amoroasa…
Odata ce vom stapani consacrarea si fuziunea cu diferite aspecte din cer vom vedea cum chair Iisus ne va calauzi spre persoana cea mai potrivita cu care El considera ca trebuie sa formam un cuplu si apoi ne va binecuvanta cu multe impliniri, extaze, cu multa iubire, deoarece El Iisus este un izvor al extazului, al iubirii, al implinirii. 
Desigur ca si cuplul care se daruieste abstinentei poate sa cunoasca extazul iubirii pure dar eu recomand oricarui cuplu, si celui abstinent, sa recurga la imbratisari, mangaieri si saruturi,desigur in masura in care iubirea exista si ne calauzeste spre aceste experiente. 
Si inchei spunand ca nu exista extaz mai mare stiind  ca Iisus sau Tatal primeste sarutul sau imbratiaarea din cuplul tau, adus ca ofranda…
Ce poate fi mai minunat decat sa te saruti in numele lui Iisus, sa traiesti impreuna cu El, extazul iubirii? 
Iata ca aceasta este o mare initiere, ai invatat sa daruiesti sarutul si imbratisarea ta lui Iisus sau lui Dumnezeu... 
Si in acest fel, daca asta este important pentru tine, esti foarte aproape de a primi un sarut chiar de la Dumnezeu, sau de la cine doresti din ceruri.

Dar sa stii ca noi toti suntem una cu El si totul este un joc al energiei Lui, al Duhului sfant...
Tu esti eu si eu sunt tu si amandoi suntem El...
Bucura-te Dumnezeule!
Bucura-te, tu esti Acela!  
Deoarece cei mai multi dintre crestini sunt plini de prejudecati si inchistati in atitudini nefiresti, cred ca acest discurs este binecuvantat si exact ceea ce au nevoie pentru  a intelege firesul Celui care este!
Erotismul poate fi si el sfant si sfintit de binecuvantarea lui Dumnezeu.
A se descoperi ca erotismul poate fi la fel de sfant ca si iubirea in binecuvantarea lui Dumnezeu.
A se vedea cate extaze si fericiri sunt in Dumnezeu!
A nu se gusta totusi din nici una fara binecuvantarea Lui!

28 martie 2012

Ce aşteaptă Iisus, cu adevărat, de la noi ?

Ce aşteaptă Iisus, cu adevărat, de la noi
"Ce doriţi voi să-Mi daţi, pe care să nu-l fi primit mai înainte de la Tatăl Meu care este în ceruri? Iar dacă
aţi primit cum puteţi vorbi ca şi cum nu aţi fi primit? Ce vreţi voi să-Mi daţi care să nu-Mi aparţină deja?
Pentru că tot ceea ce este al Tatălui este şi al Meu. Căci Tatăl şi cu Mine nu suntem doi ci Unul! Vă spun
nimic nu vă aparţine vouă, înafară de voinţa voastră (liberul vostru arbitru). Tot restul îmi aparţine Mie.
Dacă îmi oferiţi voinţa voastră, prin iubire adevărată din inimile voastre şi dacă credeţi că Eu şi Tatăl
Meu suntem cu adevărat Unul, îmi veţi fi dat tot ceea ce doresc şi astept de la voi"
Despre adevăraţii succesori ai lui Iisus
Orice ar încerca şi orice ar face toată viaţa sa, cel care nu părăseşte totul pentru a-şi întoarce paşii
direct către Mine, poate cuceri chiar întreaga lume, dar degeaba, dacă nu Mă va avea pe Mine!
Cucerirea întregii lumi nu-i va folosi la nimic, fiindcă este mort! Dar dacă în această perioadă a revelării
Evangheliei, Eu chem pe cineva şi îi spun: "Vino!", iar el nu vine, el va suporta moartea spiritului. Cine
este chemat, după ce M-a chemat, trebuei să vină fără să şovăie, pentru că Eu nu voi rămâne plin de
graţie în această lume. Eu îmi urmez drumul şi nu insist dacă cei cărora le spun: "Veniţi" şovăie.



27 martie 2012

Cine pentru cine lucreaza?

Spuneti tuturor ca Dumnezeu are aceasta nemultumire ca oamenii vin la templu nu sa se abandoneze lui Dumnezeu, nu sa se daruiasca lui Dumnezeu, ci dimpotriva, sa ia pe Dumnezeu cu ei acasa si sa il puna la munca.
Nu vin la biserica sa ia jugul cel bland al lui Dumnezeu asupra lor, ci vin sa puna jugul lor pe gatul lui Dumnezeu, vin sa il injuge pe Dumnezeu la muncile si dorintele lor…
Dupa cum bine a aratat Iisus in textul dinainte, acestia sunt asemenea bogatului tanar care nu numai ca nu asculta de Iisus dar vor ca iisus sa asculte de ei…
Acestia toti cred ca platind un acatist pot sa il cumpere pe Dumnezeu.
Asa cum un presedinte minunat, devenit martir, spunea, parafrazandu-l, nu trebuie sa ne intrebam ce poate face Dumnezeu pentru noi ci mai degraba ce putem face noi pentru Dumnezeu.
Adica sa cautam voia Lui care sa ne ajute astfel sa beneficiem de El.
Omul are un plan, Dumnezeu are un plan.
Daca omul nu se abandoneaza lui Dumnezeu, daca Omul nu se daruieste lui Dumnezeu, atunci Omul nu poate sa beneficieze de planul lui Dumnezeu.
Intrebarea este fundamentala , este o intrebare de rascruce.
Noi lucram pentru Dumnezeu sau Dumnezeu lucreaza pentru noi?
Noi ne inhamam la planul lui Dumnezeu, sau vrem sa inhamam pe dumnezeu la planul nostru… ?
Pana nu contemplam suficient insemnatatea vointei lui Dumnezeu, pana nu intelegem cat de pretioasa este vointa lui Dumnezeu, asemenea unei comori ascunse, nu putem sa intelegem deplin necesitatea de a asculta de Dumnezeu, de a ne darui Lui, de a ne abandona Lui…

Aceasta realitate spirituala este intarita si de versetele in care Iisus specifica exact ca nu oricine spune Doamne Doamne va intra in Imparatia lui Dumnezeu ci aceia care fac voia Tatalui din ceruri.
Nici macar nu zice voia Mea, Iisus.
Iisus este foarte direct in aceste versete si nu lasa loc nici unei speculatii.
Fratii si surorile Lui sunt cei care fac voia Tatalui.
Iar mantuiti nu sunt cei care spun Doamne, Doamne ci aceia care fac voia lui Dumnezeu din ceruri...
Iar pana vom ajunge sa ascultam si sa fim calauziti prin ascultare interioara, trebuie sa ne desavarsim in cea exterioara care porunceste sa iubim pe Dumnezeu mai presus de orice si pe aproapele ca pe noi insine.
Iata, prin Pavel, Iisus ne lumineaza si mai mult asupra felului in care trebuie sa ascultam...  
5. Slugilor, ascultaţi de stăpânii voştri cei după trup, cu frică şi cu cutremur, întru curăţia inimii voastre, ca şi de Hristos,
6. Nu slujind numai când sunt cu ochii pe voi, ca cei ce caută să placă oamenilor, ci ca slugile lui Hristos, făcând din suflet voia lui Dumnezeu,
7. Slujind cu bunăvoinţă, ca şi Domnului şi nu ca oamenilor,
8. Ştiind fiecare, fie rob, fie de sine stăpân, că faptele bune pe care le va face, pe acelea le va lua ca plată de la Domnul.
9. Iar voi, stăpânilor, faceţi tot aşa faţă de ei, lăsând la o parte ameninţarea, ştiind că Domnul lor şi al vostru este în ceruri şi că la El nu încape părtinire. Pavel catre Efeseni, 6 

26 martie 2012

Daca umilinta, ascultare si dragoste nu e...

Dumnezeu este asemenea unei nave uriase care incet se deplaseaza deasupra noastra…
Sufletele pretioase pentru El sunt asemenea unor licurici ce sclipesc dedesubt.
Unele ies in evidenta prin umilinta, altele prin dorinta de a-l cunoaste, altele prin iubire…
Cele mai pretioase criterii raman umilinta, a nu judeca, iubirea, ascultarea…
Vedeti un om care judeca, chiar si cu legea in mana, chiar si dupa criteriile bisericii, nu mai poate fi umil…
Ori esti umil ori tai si spanzuri…
Mi s-a spus ca as fi sever…
Adevarat? Eu ma gandeam ca dimpotriva, pentru ca vor urca cu mine in cer oameni care nu ar fi putut sa urce cu nici o biserica, cu nici un preot, cu nimeni altcineva de pe pamant.
Bineinteles, care eu? Dar trebuie sa vorbesc asa, Dumnezeu imi va da o identitate si o forma chiar daca acel “eu” nu mai exista.
Vom vedea pe Dumnezeu cum se va manifesta prin noi…
De aceea se si spune ca unii sunt martori lui Dumnezeu, il vad pe Dumnezeu actionand si prin ei si prin ceilalti…
Cand nu mai existi, nu e nici o problema, dar daca incepi sa existi trebuie sa fii umil…
Da, e periculos ca un om prin care Dumnezeu iti vorbeste sa nu il iei in seama, sau dimpotriva sa vrei sa il educi tu pe el, sa il pui un pic la punct, Lasa ca il invat eu pe el cum sa se comporte cu fetele, sau cu cu alte categorii … 
Mai ales fetele vor sa se impuna, sa ii invete ele pe baieti si pe barbati…
Sigur depinde de conjunctura dar daca lui Dumnezeu nu ii va place ce vrei tu sa ii arati, si el o sa continue sa iti faca serenade, Dumnezeu adica…
Pentru ca Dumnezeu bate pe la usi…
Bate striga, mai ales aleselor le spune asa de jos, de sub geam, cuvinte foarte frumoase…
Da, poti sa te trezesti cu tot felul de lucruri in cap, nu stii cu ce te alegi de la geam…
Nu stiu de ce as fi sever pentru ca eu le soptesc tuturor la teste…
Sigur cei care nu recunosc soapta…
Si de aceea vad ca toti aceia care sunt umili si asemenea unor copii ajung in imediata apropiere a lui Dumnezeu.
Stau cu Dumnezeu toata ziua si vorbesc cu El cate in luna si in stele…
Chiar daca ar fi o prapastie in jurul lor, ei, din umilinta, fiind tot timpul cu ochii in sus, nu o vad…
Ba inca mai si danseaza pe bara ingusta pe care traverseaza haul…
Dumnezeu se pare ca a realizat ca cea mai mare problema a lumii, a Creatiei, este Orgoliul…
Observi, nu poti sa fii orgolios in numele lui Dumnezeu…
Cum ai zis Dumnezeu, trebuie sa te faci mic.
Cum ai zis Dumnezeu, imediat iti dai seama ca tot ceea ce esti tu este mila si ingaduinta si bunatatea Lui.
Cum ai zis Dumnezeu ori te faci foarte mic si te arunci in tarana ori pur si simplu te evapori lasandu-l pe Cel care este, sa fie… 
Am asa cu voi toti un déjà vu.
Va regasiti in parabolele Lui, si cea cu tanarul bogat, si cea cu fariseii la care Iisus striga vai voua, evident cea cu fecioarele, dar desigur si pozitive, cu samariteanca si alte femei umile, si iubite de Iisus…
Pentru toti care cer ajutorul exista solutie.
Dar cei care vin la Dumnezeu doar pentru a-L inhama la caruta lor…
Toti acestia sunt asemenea unor tineri bogati care nu se multumesc sa se intoarca la averea lor, nu…
In plus vor sa il puna pe Dumnezeu sa lucreze pentru ei…
Au venit la El si in loc sa vanda tot si sa il urmeze pe El, dimpotriva, cer lui Dumnezeu sa vina sa lucreze pentru ei…
Ca si cand s-ar duce la targ si cel lucru mai pretios poti cumpara de la targ decat un lucrator care sa lucreze pentru tine si sa asculte de tine.
Doamne, fa si asta, fa si cealalta, aici vreau asa si dincolo altfel…
O culoare mai deschisa aici, sanatate, fericire, barbat bun, copii speciali, multi bani, success in afaceri si in fata celorlalti… 
Doamne nu uita pe parintii mei, nu uita de toti cei pe care ii iubesc…
Dumnezeu, arata, exemplifica, dar cine are timp de exemplificarile lui Dumnezeu?
Doar mergem la biserica, dam zeciuiala, ne-am spovedit ne-am impartasit, ne-am cununat ne-am botezat, saru-mana parinte, ne inchinam, pupam, Dumnezeu sa ne ierte, ce ar putea sa vrea Dumnezeu mai mult de la noi…? 
Am mai si imbracat vreo doi dezbracati…
DE ACEEA STRIG, DUMNEZEU VA VA TESTA UMILINTA, DUMNEZEU VA VA TESTA UMILINTA...
DACA NU TRECETI ACEST TEST NU PUTETI SA URCATI, PENTRU CA DACA ATI URCA TOT CE E IN VOI SE VA AMPLIFICA DE MII DE ORI SI SAMANTA ACEEA DE ORGOLIU SE VA TRANSFORMA IN CEVA FOARTE MARE SI NIMENI NU SE VA MAI INTELEGE CU VOI...
Daca te tii batos in fata lui Dumnezeu si vrei sa il inveti tu pe El ce e Viata si cum se traieste... 
Lui Dumnezeu nu ii ramane decat sa te priveasca...
Ce sa te invete ca tu le stii pe toate...
Pe unde sa intre cand vede atata autosuficienta...
Mai sunt si acestia care vor sa il pacaleasca pe Dumnezeu, care spera sa mearga inainte asa cum vor ei... 
Nu vor sa lase nimic in urma, dupa cum am mai si aratat...
Lasa isi spun ei, ca Dumnezeu e bun, doar se stie, si trecem, o sa trecem de vama... 
Dar va spun ca vor trece talharii si desfranatele care nu stiu pe unde sa se ascunda de teama si rusine si  voi nu veti trece...
Pricepeti cine va spune acestea! 
28. Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi.
29. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre.
30. Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară.

Fructe

Ai cui martori suntem deci?
Vezi bine fiecare reprezinta pe cineva, fiecare isi este martor siesi sau unei biserici, martor unei carti.
De aceea se si spune sa fim smeriti…
In mod normal ar trebui sa nu fim deloc.
Dar pana ajungem sa ne dam noi seama de aceasta absenta a noastra…
E bine ca ceea ce credem ca suntem sa pastram in umilinta si smerenie…
Ideea de roboti vine dintr-o realitate.
Ceea ce suntem este un mecanism, este un fel de robot foarte performant, creat de Dumnezeu…
Chiar si perceptia propriul nostru sine individual , numit ahamkara de indieni, este tot un mecanism, o holograma.
Adevaratul nostru Sine este una cu Cel care este…
O prelungire a Lui…
De aceea se si spune… Dumnezei sunteti…
Se mai spune sa nu judeci tocmai pentru ca vezi prea putine si nu esti unit cu Dumnezeu, si necunoscand totul este mai bine sa nu judeci.
Tu vezi doar o latura…
Ti se pare ca stii, ca vezi, ca ai cunoaste…
Pana nu vezi lucrurile in ansamblul lor, nu poti sa stii sigur ce e rau si ce e bine, nu pot sa stii daca ceva ce pare rau sau pacat nu ascunde ceva bun asa cum orice negru ascunde o pata de alb si orice alb o pata de negru.
Esti un  mecanism care merge inainte si care doreste sa se puna sub protectia lui Dumnezeu.
Daca te unesti cu Dumnezeu, nu vei mai fi un mecanism, un robot, vei deveni viu, spirit.
Pana la urma Viata nu poate fi decat o simulare a vietii…
Dar daca Spiritul este mumltumit si binecuvanteaza , nu conteaza ce si cum mai este, totul fiind ceea ce poate sa fie…
Viata pe pamant este o posibilitate noua de a regasi Spiritul, de a descoperi o vizune noua despre El(cu conditia ca Lui sa ii placa si sa o binecuvanteze...) … 
Viata pe pamant este o resetare, un nou inceput.
Totusi cand Iubirea apare si lacrimile apar, ce mai conteaza ce este viata , tehnic vorbind…
De aceea Iubirea si compasiunea, de aceea aceasta cale, este atat de mult apreciata…
Fiintele vor sa vada si sa creada ca lucrurile sunt asa si Dumnezeu ingaduie si binecuvanteaza aceasta cale…
Iar Spiritul este pasibil de orice interpretare…
Iar cea mai bune interperetare este tot cea care vine de la El...
Dar daca Dumnezeu vrea si poate sa fie Parinte cine nu ar vrea sa fie copil?
Cine nu ar vrea sa isi retraiasca copilaria la nesfarsit daca a avut una fericita?
Nu trebuie neaparat sa stim Adevarul, si tocmai pentru ca nu-l stim, cei care il stiu ne-au indemnat sa fim umili, sa nu judecam ci sa iubim…
Ce il intereseaza pe copil ce este viata?
El nu are timp sa cerceteze ce este viata tocmai pentru ca este ocupat cu trairea ei…
Copilul este ocupat sa se joace, sa se bucure, sa iubeasca…
De aceea retinem si faptul ca suntem indemnati sa fim copii.
Sa fim deci umili, sa nu judecam, sa fim asemenea unor copii.
Copiii nu judeca.
Cand Adam si Eva erau in paradis erau asemenea unor copii.
Dumnezeu ne reveleaza acum mai mult tocmai pentru ca acum orizonturile noastre au mai crescut si putem sa intelegem mai multe. 
Asa cum este pe pamant asa este si in cer.
Fiecare are ceva de facut, fiecare are diferite rosturi si specializari, fiecare preda diferite materii.
Cei care se aseamana se aduna.
Chiar daca multi in aparenta sunt diferiti este posibil ca ei sa fie asemanatori in esenta.
Frumoasa si Bestia sa zicem... 
Par foarte diferiti dar se completeaza, isi daruiesc unul altuia ceea ce au nevoie, isi umplu golurile si sunt fericiti.
Pe cand altii mult mai asemanantori pot sa nu experimenteze aceasta completare, aceasta intregire...
Echilibrul dintre a fi fruct si a deveni tu insuti devorator de fructe... 
Ce fructe oare iti vor place tie?
Sa nu fim singuri, sa ne unim cu cei din cer, cu ingerii, cu marile puteri divine care ne vor purta spre Dumnezeu...  Si in acelasi timp Dumnezeu ne intampina prin acestia...
Sa devenim folositori, fructe dar si consumatori de fructe.
Noi suntem pentru Dumnezeu fructe, tocmai pentru ca suntem umili si nu judecam si suntem copii si incepem in sfarsit sa vedem totul in lumina Lui... 
De unde si poetul spunea : "Capsuna ea mi-a fost pe cerul gurii mele cel uscat..."  :) 

A fi sau... a nu fi

Cele 7 mari Spirite Primordiale si cei 7 centrii energetici...
Fiecare din cei 7 mari centrii energetici adapostesc realitati spirituale complexe si desigur arhetipale. 
Fiecare exprima realitati complexe si atribute ale lui Dumnezeu.
Prin fiecare putem cunoaste fatete ale lui Dumnezeu.
Fiecare ascunde forme  primordiale si eterne ale lui Dumnezeu.
Fiecare ascunde astfel de mari dumnezei.
Prin fiecare ne unim cu Dumnezeu intr-un anumit mod.
Prin Vishuda de unim cu Dumnezeu prin Cuvant…
Dumnezeu devine cuvant la acest nivel, si Cuvantul lui coboara peste noi, il auzim pe Dumnezeu vorbind, auzim cuvantul Lui…
Prin Anahata il cunoastem pe Dumnezeu ca Iubire.
Prin manipura il cunoastem pe Dumnezeu ca vointa.
Prin Swadishtana cunoastem fuziunea amoroasa binecuvantata de Dumnezeu, beatitudinea fuziunii cuplului…
Corpul energetic, Omul, este asemenea unei harti a macrocosmosului…
Fiecare centru mai mare sau mai mic ascunde astfel de realitati divine, de energii, de fiinte care sunt forme si puteri primordiale ale lui Dumnezeu. 
Daca il avem pe Dumnezeu Cuvant, mai sus vom avea si un Dumnezeu care este tacere…
Toate realitatile au o sursa interioara.
Toate izvorasc din noi…
Suntem dupa chipul si asemanarea Omului primordial,si mai mult, a lui Dumnezeu, suntem chintesenta Realitatii…
Suntem si simultan nu suntem…
Pentru ca tot ceea ce suntem este o constructie imaginara, un fel de holograma…
De aceea organul sexual feminin reprezinta vidul, iar cel masculin spiritul. 
Spiritul creaza in nimic, in vid.
De aceea femeia reprezinta Creatia, Viata, iar barbatul Spiritul, pe Cel care creeaza…
De aceea Femeia reprezinta Puterea, Duhul, Mama iar barbatul, Tatal, pe Dumnezeu, Spiritul.
Tatal si Mama nasc Iubirea care este Fiul…
Nasc Omul, embrionul primordial, nasc AUM sau OM din care toate se nasc.
Totul este symbol, totul este semn…
Toate sunt sfinte si perfecte si vorbesc despre Cel din care toate pornesc, despre Unul…
Iti spun ca daca vei aduce in tine sfintenia le vei vedea pe toate sfinte…
Sfinte si grozave deoarece in spatele lor vei auzi vibratia sunetului primordial din care toate se nasc….
Toate cele exterioare sunt o prelungire a celor interioare…
Totul simultan este si Iluzie si Realitate.
Simultan si suntem, simultan ,si  nu suntem.
Nu suntem daca ne raportam la forma, la ce credem ca suntem, dar Suntem daca ne raportam la Cel care este... El ne daruieste un spirit nemuritor care este una cu El si parte din El.
Cel care este creaza forme primordiale dumnezeiesti, care sunt marii zei si marii ingeri, marile puteri primordiale.
Prin fiecare din acestia percepem si intelegem diferite aspecte si atribute ale lui Dumnezeu.
Indreptandu-ne spre intelegerea Dumnezeului fara atribute...  
Suntem un mecanism iar cel care foloseste acest mecanism este Spiritul.
Tot ceea ce suntem este aceasta unirea a Spiritului cu vehiculul sau masinaria reprezentata de corpurile subtile care ne dau senzatia ca ceva ar exista... 
Suntem un Om care se afla in interiorul altui Om, care se afla in interiorul altui Om, care se afla... 
Si Iisus este un astfel de mare Om in interiorul caruia am intrat de buna voie ca sa fim calauziti si protejati...
8.    Ci veţi lua putere, venind Duhul Sfânt peste voi, şi Îmi veţi fi Mie martori în Ierusalim şi în toată Iudeea şi în Samaria şi până la marginea pământului. Fapte 1 

25 martie 2012

A murit Iisus pe cruce?

Apar tot mai multe filme documentare si marturii care incearca sa demonstreze ca Iisus nu a murit pe cruce…
Astazi Domnul m-a inspirat sa dau o noua directie acestor speculatii… 
Am scris si eu aici:Marele Sfant... ISSA despre Nicolas Notovich si inca si  aici:A fost Iisus in India? despre posibilitatea ca Iisus sa fii fost in India intre 13 si 29 de ani.
Versiunea acestor documente nu numai ca nu sugereaza ca Iisus nu ar fi murit pe cruce dar chiar intareste versiunea evangheliilor aratand ca vestea mortii pe cruce a lui Iisus este adusa inapoi in Tibet chiar de un evreu, veste ce duce la o mare tristete comunitatea spirituala ce l-a cunoscut pe Iisus. Mai mult, se pare ca Iisus si-ar fi profetit evident moartea inca inainte de a pleca de acolo.
Asadar versiunea corecta s-ar parea ca este aceasta.
Iisus a fost in India, Tibet si Persia intre 13 si 29 de ani dar s-a intors in Israel pentru a-si incheia misiunea in mod cu totul maret, dupa cum era profetit…
Aceasta posibila calatorie a lui Iisus in India ar explica si de ce evanghelia dupa ioan incepe cu o strofa exacta din Rig Veda, si de ce Iisus cunoaste marile forte cosmice pe care le si manifesta si multe alte secrete si initieri.
Nu ca El nu s-ar fi nascut deja divin si cu multe puteri, dar prezenta Lui in India ne lumineaza deplin asupra tuturor aspectelor si mai ales de ce Iisus , Fecioara si toti ingerii sustin toatre religiile si mai ales Hinduismul.
Desigur ca acolo in India Iisus la fel trebuia sa fuga de templierii celor trei religii de acolo deoarece , ca si cu evreii, avea aceeasi atitudine, aruncandu-le idolii de lemn sau fier si aratandu-le  nedreptatea impartiri in caste si fariseimul in care cei care slujeau templul traiau… 
Dar acum vreau sa propun o viziune inca si mai avansata…
Puterile lui Iisus erau oricum foarte mari si El ar fi putut ca simultan sa fie si in cer si sa isi lase un trup si pe Pamant, in comunitatea din Kashmir… 
Asa cum marele Krishna si-a materilizat cate un trup pentru fiecare pastorita , pentru a se darui fiecareia in mod egal, la fel si Iisus putea sa faca orice ar fi dorit…
Eu cred ca Iisus a murit pe cruce si mai degraba as crede ca putea sa traiasca si in cer si pe pamant decat sa fii coborat viu de pe cruce si sa fi mers inapoi in India.
Pana la urma care este finalitatea acestor documentare?
Iisus era atat de mare si de divin incat putea sa fie oricum.
Putea sa traiasca si o suta de ani, putea sa fi mers si in toata lumea, putea sa si supravietuieasca mortii pe cruce, dar , mai mult, putea sa moara pe cruce si sa fie la fel de viu in continuare…
Puterea Lui era atat de mare incat mi se pare ca cea mai de rezonabila varianta este aceasta depsre care am si scris.
Ca Iisus a fost in India, In Kashmir, in Tibet, in multe manastiri budhsite si hinduse, facand si acolo mutle minuni si ca s-a intors in Israel pentru a-si implini menirea si misiunea…
Pana la urma moartea lui Iisus ne arata ca nu trebuie sa ne temem de moartea trupului, dimpotriva sa invatatm sa facem din ea un sacrificiu pe care sa-l daruim lui Dumnezeu…
Cel care transcende chiar si dorinta de a-si prezerva viata cu adevarat este detasat si eliberat de intreaga lume, traind in spirit… 
Raspunsul deci tuturor acestor speculatii este acesta.
Ca Iisus ar fi putut face orice dar ca Tatal a vrut sa ne daruiasca aceasta exemplificare a sacrificiului pentru a ne trezi si lumina…
Daca Iisus isi daruieste chiar si viata, si inca ce viata?...
Iata un om care vindeca si invata si invia din morti moare in floarea varstei ca sa salveze pe cei multi in timp ce noi, care suntem niste gunoaie si niste mizerii, nu numai ca nu prea ne atrage ideea mortii si niciunui sacrificiu, dar facem totul pentru a obtine lumea si tot ce are legatura cu ea… 
Cocluzia este ca Iisus a murit pe cruce si ca dupa asta, orice i-ar fi fost cu putinta...

Asadar viziunea noastra despre Iisus sa ne fie asemenea unei ferestre prin care sa intelegem maretia si puterea spirituala a omului-dumnezeu si nicidecum o varianta ieftina prin care sa ne imaginam ca Dumnezeu prin cei mai mari avatari ai sai, prin cele mai amri intrupari ar umbla cu trucuri ieftine...
Nici vorba, sa vedeme sfintenia si dumnezeirea lui iisus si astfel vom amuti in a mai avansa tot felul de variante omenesti asupra destinului Omului- Dumnezeu.
Da, ca iisus sa fii mers si la cele trei religii care erau atunci in Orient si sa ii fi invatat si pe aceia, asta e posibil la omul-dumnezeu, la omul -avatar ce a venit cu misiune pe pamant...
Dar variante ieftine cum ar fi ca Iisus a procreat cu Maria Magdalena sau ca a regretat ca s-a intors in Israel si s-a bucurat ca a supravietuit nu sunt deloc compatibile cu gloria spirituala a marilor incarnari divine...
Iisus putea insa sa faca o minune si Maria Magdalena sa ramana insarcinata asemenea mariei, mama lui Iisus, asta da , e posibil...
Intelegeti maretia si sfintenia lui Iisus si bucurati-va de ea in Spirit.
Cat de bun si de sfant si de milostiv trebuie sa fie Iisus daca ingaduie niste pacatosi si niste mizerabili ca noi? Si mai vrea sa ii si salveze?

Aceasta este minunea...
Iar Iisus este sfant si Dumnezeu!

PS: Sa ii atribuim deci Omului-Dumnezeu cat mai multe puteri divine nu sa ii luam din ele...
Iisus a inviat si putea sa faca ce dorea, sa traiasca si in trei lumi daca dorea, nu numai in una...